de ani de zile n-am mai reusit sa ies nicaieri de 1 mai. n-am prins un 1 mai liber de... 6...7 ani... sau cam pe-acolo. poate chiar mai mult. de fiecare data am “sarbatorit“ prin munca. munca masii, ca tare m-am saturat de ea. asa ca anu’ asta mi-am luat concediu toata saptamana, ca sa nu existe discutii. trezit cu noaptea-n cap, adunari, taraganari, bocanci uitati, drum, Pitesti, popasuri, Valcea, amanari, drum, valea Oltului, castru roman, Sibiu, drum, Avrig, cabana Poiana Neamtului. impartit haleala in rucsacii tuturor. pornit la drum. scos limba de-un cot. mers, urcat mers, urcat, urcat, urcat. Padurea - superba. Mai catre varf, multi brazi cazuti. Pe platou, jale, priveliste apocaliptica... brazi smulsi din radacini, crengi goale, contorsionate, pietre, moarte... probabil a trecut o avalansa care a luat totul in cale... Ajungem la cabana. Destul de paraginita, in orice caz neingrijita. ne intampina „prietenos“ trei caini care sar la noi fioros, mai sa ne rupa. cand ajungem la caba...