Treceți la conținutul principal

ganduri despre libertate


O discutie de luni seara mi-a readus in minte tema libertatii versus responsabilitate... era vorba de "pot sa fac orice atata vreme cat nu a intervenit casatoria sau un copil"... la care eu am replicat doar ca asta depinde de felul in care gandeste fiecare, si ca nu judec pe nimeni... fiind vorba de un subiect dificil, n-am mai dezvoltat discutia in sensul asta, dar imi pun in ordine gandurile aici.

Eu vad lucrurile asa: e bine sa nu sufoci omul drag incercand sa-l acaparezi, sa-l faci "al tau", mai bine ii lasi libertate... daca te place cu adevarat, atunci cand te va alege pe tine, va fi cu adevarat o alegere liber asumata; daca nu, asta este, inseamna ca nu era el acela care sa-ti poata fi alaturi.
In contextul de care vorbeam, o hartie nu inseamna mare lucru, e doar o hartie... cu oarecare valoare simbolica, la fel si o ceremonie religioasa... si nu ar trebui sa se substituie unul lucru mai profund. De ce ar fi diferita o relatie neoficializata de una trecuta pe la primarie sau pe la biserica? Ar trebui sa existe ceva adevarat, mai puternic decat formalitatile. Niste formalitati golite de sens si de continut nu pot fi mai puternice decat ceva adevarat. Acelasi lucru si in cazul unui copil... Nu e cazul sa fie folosit ca argument pentru a mentine o relatie care de fapt nu tine...

De fapt totul se rezuma la felul in care privesti libertatea. Orice lucru poate fi privit din multe perspective. Se poate spune ca ei, atunci cand te casatoresti iti asumi responsabilitati pentru ca esti sigur ca vrei sa ti le asumi - corect.
E ca in bancul cu rabinul la care vin 2 evrei care se certasera; isi spune primul varianta, rabinul asculta, si zice "ai dreptate"; vorbeste si al doilea, iai prezinta propria varianta, in contradictie cu a primului, asculta si incuviinteaza " Ai dreptate". Altul, care ascultase discutia, spune "Dar, Rabi, nu se poate sa aiba amandoi dreptate!", la care rabinul se gandeste si zice "Si tu ai dreptate!"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...