BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 27 februarie 2009

Compact a murit

Pentru multi oameni, o stire seaca. A mai disparut un ziar. Poate or sa ii simta lipsa dimineata, in metrou... Dar pentru cei car l-au facut sa existe... nu e deloc usor. A fost o lovitura. Lucram in acelasi trust, nu-i stiam decat poate din vedere... Dar imi pare rau pentru drama lor. Iata impresii „la cald“ de la cineva de-acolo: http://blubird2008.blogspot.com/2009/02/blog-post.html
Fara comentarii.

joi, 26 februarie 2009

Codex Alimentarius


Dupa cum spuneam nu demult, se tot aduna stiri si vesti ingrijoratoare...

Iata inca o chestie aberanta: http://www.ecomagazin.ro/codex-alimentarius/
http://www.petitieonline.ro/petitie-p61682048.html

Pe scurt, ar fi vorba de adoptarea unor reglementari prin care Codex Alimentarius va seta standardele de siguranţă alimentară, regulile şi reglementările în vigoare în peste 160 de ţări, adică 97% din populaţia lumii. Aparent, nimic rau.
citez „Codex Alimentarius este o colecţie de standarde alimentare adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude şi pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare. În realitate, Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.

Nu sunt sigura ca e asa, m-am apucat sa sap pe internet si pe site-ul lor oficial ca sa vad daca e sau nu e. Inca nu mi-am dat seama. Cand ajung la o concluzie ferma, documentata bine, o sa adaug un final, o concluzie acestui post.
Deocamdata imi dau cu presupusul asa, ca la fotbal. Posibil sa fie ceva adevarat. Probabil ca existe interese. Se poate ca unele chestiuni discutabile sa fie „in ceatza“, iar punerea in practica sa le poata transforma in reglementari rele sau bune. Oricum, cert e ca aparent codex alimentarius are fatza umana, ca interzice (cred) unele E-uri, si alte mizerii de genul asta... si pune etichete si ambalaje chiar si cand nu e nevoie (a se vedea reglementarea ca taranii sa-si ambaleze si eticheteze carnea, laptele, branza, etc... si sa scrie ce? compozitia branzei? ca n-are e-uri? ca e naturala? pai si pt asta ar trebui sa-si faca acasa o mica fabrica de ambalat si etichetat conform standardelor, pt asta sa faca un imprumut, ceva, sa creasca pretul, si cu gandul la castig, sa bage si ei cateva e-uri „legalizate“ de codex alimentarius?)
Intr-o lume in care in tari bogate se agita sa produca/vanda cat mai multe alimente, sa le „inmulteasca“ cu e-uri cat mai mult, ca producatorul sa faca tot mai multi bani, o imensa parte a oamenilor de pe glob mor la propriu de foame... si nimanui nu-i pasa... ca-s saraci si nu pot sa cumpere alimentele care prisosesc in alta parte a lumii. Traim intr-o lume dezechilibrata, o lume lipsita de o viziune larga... atat din punctul de vedere al spatiului, cat si al timpului... Ce lume e asta, in care nimanui nu-i pasa de aerul pe care il respira, de apa pe care o bea, de e-urile pe care le mananca, de prostiile pe care le inghite de la TV, de la mass-media, de consecintele propriilor fapte...

marți, 24 februarie 2009

betii


mare adunare, mare sambata la dominic... serbarea comuna a lui bafta si-a lu’ vulturu’. Beutura, tigari, muzica, glume, poante, lupte libere maruntelo-honcesti, una-doua chitari, cantari, inceputuri de cantece, chibitzi, ameteala, zapaceala, poze demente, blitzuri wireless, distractie.
interesant se manifesta oamenii la betie... cel mai haios mi se pare cand nu-si mai amintesc mare lucru cand se desteapta din betie si intreaba ce-au facut. am vazut multi oameni beti de-a lungul vietii... si fiecare se manifesta altfel... unii sunt super haiosi, altii devin agresivi, altii vorbesc de nu se mai opresc, altii incep sa planga, sa-si planga de mila... sunt si altii care sunt haiosi dar pot deveni si destul de „rai“, asta intr-o clipa... dintotdeauna m-am intrebat: oare ce dezvaluie omul la betie? este o parte a sa, in mod normal redusa la tacere? daca da, care este adevaratul „eu“ al respectivului? este demonul alcool? nu vorbesc aici de a bea o bere-doua, doar cat sa te ametesti... vorbesc de a bea mai mult, suficient cat sa „ti se rupa filmul“... cine devii cand ti se intampla asta? si de ce?

luni, 16 februarie 2009

fulgi


fulgi. multi. nici mici, nici mari. merg printre fulgi, si ma napadesc. daca m-as opri, as intinde mainile si as ramane nemiscata, oare m-as transforma in om de zapada? nu, sunt prea vie, si nu suntem la polul nord. un fulg se repede intr-o lentila si se opreste pe ea, inevitabil. din el ramane doar un strop infim de apa. Oare ce sunet au fulgii cand cad asa, hotarat? inclin sa cred ca fosnesc infundat, estompat iar noi nu-i auzim... aud alte zgomote, de masini, de pasi, o streasina plangand, canadiana mea fosnind usor...
Din nou n-aveam aparatul foto la mine... asa c-am cautat pe net o poza cu ninsoare... am gasit-o pe cea de mai sus, pe un blog: http://beddhra.weblog.ro/2007-07-15/170258/Vise.html

murakami, caranfil si mici aberatii de pub


weekendul asta am adaugat inca doua lucruri care imi plac pe rabojul micilor bucurii ale vietii: cronica pasarii arc si totul e tacere. imi place mult murakami... e adevarat, am citit doar putine carti de-ale lui, dar nu asta e ideea. ce-am citit de el, mi-a placut. iar cronica pasarii arc chiar m-a prins. n-am mai putut s-o las din mana. am terminat-o vineri seara. o prietena de la dansuri spunea ca murakami e depresiv. hm, nu mi se pare. vesel nu e, cu siguranta, dar depresiv... iar totul e tacere m-a surprins placut. foarte placut. de mult n-am urmarit un film cu asa placere.
sambata seara am iesit la o bere si o sageata cu alistair. speram sa vina si dana, dar vad ca nu si-a invins oboseala si comoditarea... alex s-a distrat de minune, si-a gasit coechipieri de darts, la inceput a mancat bataie, dupa aceea a inceput sa castige... alistair n-a avut chef sa se bage in seama cu tipii care jucau darts, mai ales ca era si-un conational de-al sau pe-acolo... cam fum, cam mult fum, spre final nu mai puteam respira de-atata fum... carciuma s-a golit in trei randuri, apoi de fiecare data a venit un nou val de consumatori fumatori... bag de seama ca romanului ii place mult fumul.

luni, 9 februarie 2009

curcubeu de drumul taberei


ploaie primavaratica. Ora 4. intr-o parte, pe cer, nori negri, grei, amenintatori. deasupra - cortina de picaturi marunte de ploaie. alt colt de cer cenin si un soare spre apus. am iesit din bloc si merg catre soare, imi ploua pe ochelari, pe par... trec prin parcarea Billa, vad o femeie cum se uita fascinata undeva in sus, in spatele meu. un tip huruie plecand cu motorul. traversez in fuga strada (e inca rosu, dar am vazut un 41 cum vine vine, si daca tot nu sunt masini...) cateva clipe, inainte de-a ajunge 41 in statie, privesc in urma. Si vad. Curcubeul! el, curcubeul perfect! era mare, intins peste cartier, complet, clar desenat, ca intr-un desen de copil in culori tempera sau guase... urc in 41. la prima cobor, cica sa ma duc la plafar, dar de fapt vreau sa vad inca o data curcubeul. Este, este acolo, ditamai curcubeul. nu l-am vazut niciodata atat de clar si de intreg. Si mai are un frate geaman, mai mare, mai palid, sters, ca o parere - o fi o reflexie a reflexiei?! mai tarziu, cand am plecat, tot cu 41, am vazut cu regert ca pe masura ce ma indepartam, se schilodea si curcubeul... spre podul ciurel cerul era masiv acoperit de nori, iar din bietul curcubeu nu ramasese decat un picior...
de ce n-aveam aparatul foto la mine... sau poate-i mai bine asa. poate iesea ca vai de lume si ma ofticam.

luni, 2 februarie 2009

natura vie si glamour

seara. in tramvai. vagon in semi-intuneric. un el si-o ea. ea sta la el in brate. glamour a la gitane. ea, blonda, parul strans in varful capului intr-un pseudo-coc prins cu elastic. cercei lungi, in forma de S, plini de strasuri strrralucitoare in penumbra luminata de felinarele de pe marginea soselei. geaca neagra, lucioasa-lucioasa, de musama cusuta adunat din loc in loc cu atza. geaca luceste viu in lumina de hocus-pocus a felinarelor (unu da, doua pauza). blugi smekeri, cu cusaturi si rupturi de fitze. adidasi albi. el, proaspat tuns, ferchezuit, in sacou de ginerica, negru. cu dungi verticale sclipitoare. luciu de poliester in aceeasi lumina de felinare indepartate. pana aici, nimic deosebit. si-apoi o voce groasa incepe sa turuie ceva. eram convinsa ca vorbea el. dar era ea cea care isi miscase buzele. incepe un dialog pasionant, despre viatza si greutatile ei, parinti si alte chestii. el avea vocea putin mai suava decat ea...
PS. Initial am vrut sa dau alt nume acestei mici aberatii: natura vie (sau moarta) cu cocalar si pitipoanca. Dar m-am autocenzurat. Ar fi fost prea jurnalistic, sa bag un titlu-soc care lasa povestirea fara atu-uri; pe urma trebuia sa exagerez sa "umflu" putin scena, s-o caricaturizez mai tare, sa folosesc sabloane, sterotipuri.... mai bine nu. doar e blogu' meu, nu ziar...

Related Posts with Thumbnails