BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 28 iunie 2007

te dramuiesc in zgomot si-n tacere...


foc mocnit... nedumerire... revolta... ce caut eu in viata mea... neliniste... intrebari existentiale... fara raspuns...

"Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"
(Psalm VI, T. Arghezi)

Caut, caut, caut... ca insetatul in desert... oaza... care e doar o fata morgana... o iluzie... traim intr-o lume a iluziilor paralele... o lume de oglinzi paralele... fiecare reflecta realitatea in mod diferit... care mai de care mai deformat... din atatea realitati, care e cea adevarata... care e Adevarul? care e Realitatea? (nu ziarele cu acest nume, nu, nu). In acest camp nesfarsit de oglinzi care distorsioneaza spatiul si realitatea... (ca intr-o sala cu pereti de oglinda...)... cum te poti ridica peste capcana iluziei?

marți, 26 iunie 2007

caldura mare


arsita... aer fierbinte... nervi... agitatie... moleseala... lene... nu am chef de nimic... totul ma calca pe nervi... nu am rabdare... oamenii ma irita... praf... soare... zaduf... terasa la motoare... o bere rece... discutii cu o prietena cu care nu m-am vazut de mult... planuri de vacanta... inutil...

sâmbătă, 23 iunie 2007

degeaba...


saptamana asta care-a trecut am fost mereu ocupata... am facut tot posibilul sa fie asa... marti am iesit cu fetele de la dansuri la o bere in shorley, miercuri s-a intamplat sa ma intalnesc cu domi prin herastrau in drum spre casa, joi am fost in piranha cu gasca, la sarba(u)torirea lui dog (a implinit matusalemica varsta de 28 de ani), vineri m-am dus la dansuri (ca joi am tras chiulul) si dupa aia iar am iesit cu fetele de la dans, de asta data in stuf, unde am si dansat pe rupte... pe scurt, am facut tot posibilul sa fiu ocupata si sa nu ma gandesc la tot ce nu e in regula in viatza mea... degeaba, bineinteles... caci azi s-a razbunat tristetea... i-am dar "ignore" de prea multe ori, de prea mult timp... parc-as trai live ce spunea sox in cantecelul compozitie proprie... "merg pe strada uneori / degeaba / ma uit la oameni, ma uit la flori / degeaba /... / cu prieteni ma-ntalnesc / degeaba / pe pamant calatoresc / degeaba"...

miercuri, 20 iunie 2007

intamplarea



toata ziua am fost cam abatuta... in plus, mi-a mers prost la serviciu, am gresit ceva, dar din fericire s-a rezolvat fara scandal... la un moment dat a plouat si am anulat o intalnire... am stat peste program pentru ca nu stiu ce nu iesea in tipografie pe niste fisiere trimise de mine... m-am decis s-o iau spre casa prin parc... soare, placut, lumina aurie... la pescarus o muzica de promenada... era placut la umbra... eram cufundata in gandurile mele apasatoare ca niste nori de ploaie... la iesirea dinspre triumf era aglomeratie de motociclete (se pare ca miercuri au zi de iesit in parc oamenii), asa ca dau sa ocolesc imbulzeala de pe centru, si o iau pe langa vechea terasa... o voce ma striga... era domi, cel mai vechi si bun prieten al meu... ce faci aici? in drum spre casa, zic eu... si te grabesti?... nu... m-am bucurat, ca de mult nu mai apucaseram noi sa vorbim ca pe vremuri ce toate cele, de iubirile noastre nefericite, de cum mai suntem fiecare in acest moment... am vorbit (mai mult el, ca de obicei) despre ce ne apasa sufletul... pret de-o bere... intre timp l-a sunat un alt prieten de-al lui, emil, si ne-am intalnit si cu el si sotia pe malul lacului... cat ei vorbeau de-ale lor, domi mi-a dat pe mana aparatul sau foto, iar eu atat asteptam! pacat ca nu stiu inca ce se poate obtine, dar sper ca au iesit cateva poze chiar interesante... ei s-au mai oprit la o bere, eu am fugit acasa, ca se facuse tarziiiiu, trecuse si amurgul, era deja sera albastra... cu luna noua, cateva stele si cativa nori... acasa, pe strada, cam bezna... pana de curent... am orbecait pana la usa... in cateva minute a venit si curentul...
dincolo de toate astea... ce inseamana coincidenta... eu simteam nevoia sa vorbesc si sa-mi iau gandurile de la problemele mele... la fel si el... spunea ca se gandise sa ma sune, dar cum io de obicei nu prea percutez la chestii d-asea pe nepusa masa, renuntase la idee, gandindu-sa ca oi fi deja acasa... si iata ca ne-am intalnit, fara sa ne fi propus... mie mi-a facut bine sa stau de vorba cu el... mi-a alungat gandurile negre si starea de nemultumire acuta si de "traiesc fara nici un rost"... ce inseamna sa mai schimbi din cand in cand o vorba sincera, si din suflet cu un prieten adevarat... nimic nu se schimba, dar ti-e mai bine, pur si simplu.
Ca sa descriu cumva ziua de azi... ar fi cam asa... valuri intunecate pe luciul sufletului meu, framantat de un vant marunt si obositor... caldura... viata inutila... tristete... lumina aurie... miros verde, de racoare... prieteni... amurg... lumina... valuri mov-grena-argintii... luna prin salcii... dupa intuneric se face candva si lumina...

duminică, 17 iunie 2007

caldura... ploaie... publicitate

zile calde... aer irespirabil... senzatia de jilav... jungla urbana. Dar asta nu impiedica timpul sa curga, lucrurile sa se intample, evenimentele sa se desfasoare. Ieri (vineri) am fost la noaptea devoratorilor de publicitate, sa nu uit pentru ce am vrut sa am de-a face cu publicitatea, pentru ce am pierdut un an jumate din viatza la masterat... Si da, mi-am amintit: da, exista publicitate desteapta, care spune ce are de spus intr-un fel neplictisitor... chiar putin obraznic... nu te minte... si-ti da o palma peste neuronii amortiti. da, asa ceva vreau sa fac si eu...

Azi a fost ziua mamei mele... si incapatzanata n-a vrut s-o scot in oras, la o ciocolata calda sau o prajitura la Chocolat... I-am luat un ghiveci cu flori, crizantem galbene, tare frumoase... m-am bucurat ca i-au placut... ca mi-a mai facut ea mai demult surprize de genul eu ii iau ceva si ea se stramba si-mi zice ca nu trebuia sa dau banii pe nimic... mare figura maica-mea asta...

Si ieri si azi spre amiaza s-a involburat cerul a ploaia, chiar a furtuna... in alte cartiere a plouat, si inca tare... la mine nu, de asta data... dar unde-s ploile de alta data (da, si zapezile...)

joi, 14 iunie 2007

munci si visuri

oboseala... nervi... senzatia ca faci umbra pamantului degeaba... ca toate merg pe dos... ca "people are strange", vorba lui morrison... ca nimic n-are rost... totul e o agitatie inutila... o zbatere fara sens... o cautare fara sfarsit... doar o lupta pentru supravietuire...
vreau o vacanta... sa umblu prin munti, prin vai, pe dealuri si campii, sa pot sa tac sau sa vorbesc cand simt nevoia sa vorbesc sau sa tac... sa fiu singura cand vreau, sa fiu alaturi de cei dragi cand vreau sa-i am aproape... sa iubesc, sa fiu iubita... sa ascult tacerea muntilor, vuietul marii... sa respir aerul sarat al marii si cel atat de curat al muntelui...

luni, 11 iunie 2007

si totusi, marea...


valuri... sare pe piele si nisip in par... soare... dimineata in cort... corturi... lume cosmopolita... amestec bizar, lume amestecata, unii goi-goluti, altii imbracati... mentalitati diferite... nori amenintatori dinspre uscat, care se spulbera in apropierea tarmului... ramane soarele... si apa... si valurile. alge, scoici... cafeaua la ibric de la ovidiu... clatitele cu gem... seara in Stuf... muzica...
e bine in vama cand e mai putina lume. Nu-mi place aglomeratia. oricum, au salvat vama veche de-au terminat-o... s-a mai pastrat ceva din spiritul liber, de acceptare a celorlalti, chiar daca sunt diferiti, dar s-a adaugat multa prostie, din pacate... unii isi beau mintile, altii fac orice nebunii le trec prin cap, doar asa, pentru ca se poate... Multi vin in vama in masini scumpe, dar stau la cort, pe plaja... In fine... fiecare faca ceea ce crede si cat il duce mintea... Oricum constat un paradox (mai vechi de altfel...): omul vrea si ceva "aproape de natura", mai salbatic, mai liber, dar vrea si confort... drept care strica ce poate in numele progresului.

sâmbătă, 2 iunie 2007

erase and rewind

sa uiti ce e urat sau rau... sa scapi de resentimente... sa pui pe foc ce ti-a lasat urme dureroase in suflet... da, sunt oameni care-ti intra cu bocancii murdari in suflet si se mai si amuza... si ce-i cu asta... sa fie sanatosi... sa fie la ei, acolo unde oamenii nu stiu sa se poarte decat asa. Exista insa si oameni-oameni... Exact opusul primilor... Cei pentru care un om e om, nu o carpa de sters pe jos, un iaurt sau un obiect. Cei care privesc femeia cu uimire si emotie... Cei care au idealuri... Cei care isi doresc sa traiasca frumos... Ce bine ca mai exista astfel de oameni! Stiam ca nu se poate sa fi disparut toti de pe fatza pamantului... Erase ce-a fost urat... rewind cu ceva frumos... Nu merita sa pastram decat ce e bun, frumos, uman.. E meritul ploii... a spalat toata uratenia.

Related Posts with Thumbnails