micutze aberatzii

Mai am un pic până la concediu și am oarece neliniști legate de cum o să fie vremea. Mă rog, cred că de fapt e o extensie a fricilor maică-mi. Oricum, sun un pic agitată. Mai ales că în ultima săptămână n-am prea avut de făcut mare lucru la job și asta mă plictisește. Mă rog, mi-am făcut în cele din urmă de lucru, am citit chestii interesante, m-am informat și despre candidații pentru alegerile interne pe sectorul 1, mi-am luat un cort bun și ușor de la Decathlon, am găsit variante alternative dacă o să fie prea nasoală vremea pentru campat la Mândra sau Mija... Am rumega diverse gânduri, am scris pentru un interviu în IQads, am rescris unele chestii la sugestia Danei și scriind eu așa azi, sub influența berii, m-am pomenit amintindu-și diverse chestii, parcursul meu de la terminarea liceului până acum, la cum eram atunci și cum sunt acum, la ce îmi doream atunci și la ce acum. Ce de căutări în fel de fel de direcții, ce de încercări, unele lovindu-se de obstacole majore, altele parcă

Sâmbătă dimineață am făcut ochi cu greu. Deh, prefer să dorm cu obrăznicie în weekend, dar acum aveam de prins un tren. Am aruncat în geanta de mână haleala, am pus rucsacul cu cortul, salteaua și scaul de dormit și strictul necesar în spinare și țuuuști la troleu, care a cooperant și a venit imediat, am avut și loc de stat. Am ajuns repede, în 15 minute la gară. Tocmai mă întrebam ce să fac până or veni fetele, dar hop, pe cine văd în fața gării, pe la intrarea de la casele de bilete? Pe Mimi, Diana și Cătă. Rox a fost un pic surprinsă, dar deja de la apariția Cătălinei procesase informația și cumva se aștepta să venim toate. Da, ăsta era planul, Diana îi propusese să meargă doar ele două la mare, și cu toate plănuiserăm să o surprindem și să venim toate. Diana știa că Rox visa la o petrecere de burlăcițe în Vamă, așa că asta ne-a fost destinația. Pentru că era scump și fel de fel de condiții la cazare, am decis că mergem cu corturile și ne cazăm la un camping, preferabil Sandalandala

Dintre gândurile care au stat mult la decantat, multă vreme în stare latentă acum, în trenul ce ne duce spre mare noi, 6 gagici (acțiunea răpirea miresicii), în confortul locului de la clasa I (zici să ești într-un salon, nu în tren), apucându-mă să citesc cartea cadou de la Oana "Cu ultima suflare", m-a apucat brusc cheful să disec în scris ideea de a trăi ancorat doar în prezent. Conceptul de a trăi în prezent l-am întâlnit, cred, de multe ori până să îl bag în seamă, și încă și mai complicat a fost până să înțeleg și apoi să și simt cum e să nu trăiești nici în trecut, nici în viitor. Și totuși, e atât de simplu. Doar eterna raportare la fapte, sentimente, întâmplări din trecut e greu de tras pe linie moartă. Și la fel de greu e să nu îți faci griji pentru ce va fi, să nu te aștepți la ceva anume, să nu ții morțiș să faci sau să ai parte de ceva. Abia când ajungi să lași în plan secund toate astea și te concentrezi doar pe ce se întâmplă, ce simți și gândești acum, cân

Multe gânduri amestecate mi-au tropăit prin minte în ultimele săptămâni.  Neclare, haotice, contradictorii, bătându-se cap în cap cu diverse stări. Mi-era ba bine, ba rău, ba veselă ba depresivă, nehotărâtă în ultimul hal, ba ofticată la culme, ba întoarsă pe dos. Ba hotărâm ceva, ba invers, parcă curenți contrarii mă purtau prin vârtejuri de gândire și simțire de nu mai aveam idee care e susul și care josul, ce se întâmplă, unde naiba sunt în lumea asta... d-astea.  Momente de acalmie, când toată vâltoarea se liniștea și gândurile se decantau... În câteva astfel de momente am dat nas în nas cu diversele iluzii, cu așteptările deșarte, cu realitatea crudă, cu confruntarea cu erorile mele străvechi de judecată, cu proprii-mi demoni ce se tot disimulau artistic printre gânduri... Cea mai recentă confruntare a fost cu sentimentul de "da' pe mine de ce nu mă băgați în seamă, ce-aveți cu mine", o, atât de cunoscut și de prezent din copilărie - starea asta prezentă încă din cl

Dintre aventurile mele de organizator și/sau ghid în ultima vreme: organizarea excursiei cu colegii în Bulgaria - din nou un proiect care s-a născut greu, aceeași noncooperare inițială și tăcere profundă. M-am enervat iar, din nou nu am înțeles ce e în mintea lor, dar am decis ca de data asta să nu trag de nimeni. Și a fost o tăcere absolută. Lucrurile s-au pus în mișcare când s-a întors din concediu Cristi, care a tras el de limbă oamenii și lucrurile s-au deblocat. Perioada ideală ar fi fost 15-18 august, dar nu știam cum va fi cu vineri 16. M-am dus la Dana s-o întreb, ea a supus votului public decizia, imensa majoritate a votat vineri zi de concediu. Ralu a propus cazări. Doar că lumea se hăhăia, trăncănea aiurea și naiba se concentra la luat decizii. Ralu se oftica că ăștia nu vor să se adune să decidă ce și cum așa că m-am băgat în priză, am convocat adunare fulger ca să stabilim. Tot cu divagații și ieșit pe arătură, așa că am fost a dracu' de tăioasă. I-am făcut să aleagă m

Gânduri amestecate. E o perioadă bizară, în care ba mi se amestecă toate-n cap, ba se limpezesc. Totul e la fel dar e în același timp diferit. Nehotărâre și răzgândiri. De fapt cum nimic nu îmi e clar în afara faptului că absolut nimic nu e sigur mă duce curentul oarecum random. Nici nu reușesc să exprim ce gânduri și stări ciudate îmi dau târcoale. Am ajuns să nu mă mai mir de multe, dar tot mă trezesc câteodată mască la câte-un gând revelator. Uneori gânduri sau drumuri se intersectează, fac atingere, se transmit cumva bizar cu sau fără voie. Imagini care poate nici nu-s ale tale neapărat ți se năzar din inconștientul colectiv. Gânduri stranii, pe care parcă nici nu le recunoști, parcă ar fi ale altcuiva. Sau gânduri de-ale tale care o iau la galop pe câmpii ajungând într-o Chină a gândurilor plecate de-acasă. Idei crețe. Dar și altele uimitor de bune. De la o vreme am făcut pace cu gândurile. Adică le las în pace. Și gândurile, și oamenii, și acțiunile, și dorințele. Și merg înc