Treceți la conținutul principal

Fantana lui Alex






Întrerup șirul amintirilor despre Alex și ultimele noastre călătorii pentru a spune ce fac băieții de la Pentru Patrie (PP) în memoria lui Alex, pentru că mi se pare un gest deosebit.
Când am luat stupii, prima dată i-am dus la rapiță. Am găsit lan de rapiță relativ aproape de satul unde erau neamurile și rudele lui Laurențiu (Sile). Cum am cumpărat stupii, noaptea, cu peripeții multe, i-am și dus la Măicănești, în curtea unor oameni ce aveau gospodăria la marginea satului, lângă lanurile de rapiță (pozele sunt din curtea lur). Oameni săraci, dar muncitori și de treabă. Alex, mergând pe acolo de mai multe ori cât a fost rapița în floare și apoi la mutatul la salcâm a stupilor, a intrat in vorba cu ei. A văzut cât de amărâți erau, la început s-a gândit să le ia o capră, să aibă lapte (dar nu văzuse ca oamenii aveau o vacă, văzuse însă Sile). După care au văzut că oamenii ăștia muncitori n-au apă. Trebuia să aducă apă cu găleata de la 2 kilometri. Și așa s-a născut ideea ca, împreună cu PP-ul să facă o faptă bună și să construiască acolo o fântână sau un puț.
Alex s-a entuziasmat și a propus la ședința PP-ului ideea, care s-a aprobat. El s-a angajat responsabil cu adunatul de fonduri pentru realizarea proiectului. Ca meșter, era dispus să ajute vecinul lui Sile de la Bucești, (cel de la care cumpăraserăm stupii) că el avea utilajele necesare și mai săpase puțuri pentru apă. Cam asta era starea proiectului la momentul accidentului.
La înmormântare, băieții de la PP strânseseră bani pentru ajutorarea familiei lui Alex. N-au vrut să primească și au zis "faceți cu banii ăștia ceva ce el și-ar fi dorit". Și Sile și-adat sema: fântâna de la Măicănești! Și așa este. Asta ar fi vrut și el: să se construiască fântâna de la Măicănești pentru acei oameni săraci și muncitori și pentru acea parte de sat.
Acesta va fi cel mai frumos monument pentru sufletul dragului nostru Alex: fântâna care dă apă oamenilor muncitori și însetați.

________________________

Azi, 12 noiembrie 2011 fântâna (puțul, sursa de apă curentă) a fost sfințită, e funcțională. A fost gata de vreo două săptămâni, dar nu ne-am reușit aduna mai devreme din x diverse motive. Azi fântâna a fost sfințită, s-a făcut și un mic parastas pentru Alex. Bine că s-a împlinit în sfârșit dorința lui de-a le aduce apă acelor oameni amărâți! Odihnește-te în pace, dragul meu!

http://liubagrecea.blogspot.ro/2011/11/o-fantana-pentru-oameni-un-vis.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...