Treceți la conținutul principal

Fantana lui Alex






Întrerup șirul amintirilor despre Alex și ultimele noastre călătorii pentru a spune ce fac băieții de la Pentru Patrie (PP) în memoria lui Alex, pentru că mi se pare un gest deosebit.
Când am luat stupii, prima dată i-am dus la rapiță. Am găsit lan de rapiță relativ aproape de satul unde erau neamurile și rudele lui Laurențiu (Sile). Cum am cumpărat stupii, noaptea, cu peripeții multe, i-am și dus la Măicănești, în curtea unor oameni ce aveau gospodăria la marginea satului, lângă lanurile de rapiță (pozele sunt din curtea lur). Oameni săraci, dar muncitori și de treabă. Alex, mergând pe acolo de mai multe ori cât a fost rapița în floare și apoi la mutatul la salcâm a stupilor, a intrat in vorba cu ei. A văzut cât de amărâți erau, la început s-a gândit să le ia o capră, să aibă lapte (dar nu văzuse ca oamenii aveau o vacă, văzuse însă Sile). După care au văzut că oamenii ăștia muncitori n-au apă. Trebuia să aducă apă cu găleata de la 2 kilometri. Și așa s-a născut ideea ca, împreună cu PP-ul să facă o faptă bună și să construiască acolo o fântână sau un puț.
Alex s-a entuziasmat și a propus la ședința PP-ului ideea, care s-a aprobat. El s-a angajat responsabil cu adunatul de fonduri pentru realizarea proiectului. Ca meșter, era dispus să ajute vecinul lui Sile de la Bucești, (cel de la care cumpăraserăm stupii) că el avea utilajele necesare și mai săpase puțuri pentru apă. Cam asta era starea proiectului la momentul accidentului.
La înmormântare, băieții de la PP strânseseră bani pentru ajutorarea familiei lui Alex. N-au vrut să primească și au zis "faceți cu banii ăștia ceva ce el și-ar fi dorit". Și Sile și-adat sema: fântâna de la Măicănești! Și așa este. Asta ar fi vrut și el: să se construiască fântâna de la Măicănești pentru acei oameni săraci și muncitori și pentru acea parte de sat.
Acesta va fi cel mai frumos monument pentru sufletul dragului nostru Alex: fântâna care dă apă oamenilor muncitori și însetați.

________________________

Azi, 12 noiembrie 2011 fântâna (puțul, sursa de apă curentă) a fost sfințită, e funcțională. A fost gata de vreo două săptămâni, dar nu ne-am reușit aduna mai devreme din x diverse motive. Azi fântâna a fost sfințită, s-a făcut și un mic parastas pentru Alex. Bine că s-a împlinit în sfârșit dorința lui de-a le aduce apă acelor oameni amărâți! Odihnește-te în pace, dragul meu!

http://liubagrecea.blogspot.ro/2011/11/o-fantana-pentru-oameni-un-vis.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş