Treceți la conținutul principal

planuri, planoare, prietenie


fac planuri pentru urmatoarele zile... ma voi vedea cu multi dintre prietenii mei... cativa sunt prietenii de baza, ne stim de peste zece ani... Ceilalti au venit pe parcurs, oameni cu care am lucrat impreuna, cu care an format o gasca, o gasca care s-a transformat, s-a innoit din cand in cand... Vinerea asta aduc laolalta vechea gasca si noua gasca.
Cu restul de gasti, fetele de la dans, fetele de la masterat, prietenii recenti, cu ei o sa ma vad separat... Unele gasti nu s-ar potrivi bine impreuna, nu au mai nimic in comun... la fel si cei care nu apartin vreunei gasti, aruncati in mijlocul gastilor, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, s-ar simti stingheri. Sau nu? Visul meu e ca vreodata, candva, sa am conditii sa-i adun pe toti laolalta si sa-i las sa se cunoasca. Cu siguranta, multi s-ar intelege bine... altii, mai putin sau deloc... ca-n viatza.
Invitatii de vineri sunt doar... vreo 30 de persoane?! Ups! cred c-am intrecut masura... in fine, ce va fi va fi. Nu ma stresez, ma agit moderat, cat mai putin posibil, oricum, multe lucruri care ma incurcau s-au rezolvat de la sine... S-a rezolvat problema cu locatia... gazda traditionala a adunarilor de gasca (omul cu casa mare si sufletul la fel) si-a reparat nu's ce tezi care se sparsesera... o colaborare urgenta care avea un deadline imposibil, si care avusese si intarzieri, s-a amanat... s-a aranjat si cu ziua de petrecere, in asa fel incat pot sa ma vad sambata si cu fetele de la master... am reusit sa fac rezervare pentru joia viitoare in oldies, ca sa merg si cu fetele de la dansuri... in fine, nu-i rau.

Intr-o vreme mi-era greu sa-mi fac prieteni... In afara faptului ca vorbeam putin (nici acum nu pot fi numita o vorbareatza), nu reuseam sa comunic prea bine cu oamenii. Oricum, felul meu e ca intai sa ascult si sa observ, si abia dupa aceea sa incep sa vorbesc si sa relationez... Dar in perioada in care-am lucrat la editura All, oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut acolo (cei mai vechi, mai buni si mai stabili prieteni ai mei) m-au invatat ce inseamna prietenia, ce inseamna sa fii deschis catre ceilalti. De atunci nu mai am probleme cu oamenii. Pe unde trec si stau mai mult ma adun cu oamenii cu care simt ca am afinitati, fac o gasca, si ii pastrez ca prieteni, chiar daca ne vedem rar, chiar daca vorbim foarte rar. Nu am pastrat legatura cu toti cei cu care-am fost prietena sau amica... nici nu e posibil... depinde si de felul in care se comporta ei... unii s-au dovedit a fi prieteni de moment, cu care daca am schimbat locul de munca, facultatea sau masteratul a incetat si orice comunicare... altii m-au ranit cu sau fara voie...
Prietenia e fragila, desi in acelasi timp puternica... Cu prietenii mei cei mai buni am trecut prin situatii dificile, m-au dezamagit, i-am dezamagit si eu la randul meu, dar am trecut peste asta si am devenit si mai buni prieteni ca inainte... Din toate astea concluzionez ca o prietenie rezista atata timp cat ambele parti tin la acea legatura de prietenie si fac ceva in acest sens.
Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...