micutze aberatzii

Ia sa scriu eu o ultima aberatie pe anul asta, inainte de-a pleca in marea excursie de revelion in Covasna, comuna Arcus... Zilele astea de vacanta au fost ori aglomerate rau, ori complet linistite. Intr-una din zile, duminca sau sambata trecuta, am fost la o piesa la Metropolis, "Agamemnon" . O piesa foarte curajoasa; mi-a placut foaaaarte tare, lucru pe nu-l spun prea des. Ganduri pe care le-am gandit, subiecte despre care-am vorbit deseori cu prietenii... Expunerea brutala a unui mod de viata pe care il detest, viata tip fast-food, viata de consum. Publicului i-a cam ramas in gat piesa, sau in orice caz nu a fost foarte entuziast. Interesanta si regia, si colajul piesa-generice de film de animatie, fragmente de documentar... si fondul sonor. Am gustat aceasta critica virulenta, mi-a placut la nebunie. Ce amestec are Agamemnon? reactualizarea miturilor in situatii prezente; mai bine vedeti piesa, cand se va mai juca. Cum spuneam subiectul asta ma urmareste. nu mai departe d...

stare de bine... usoara neliniste... liniste si neliniste... calm... dorinte... de nepatruns este viitorul... ar trebui sa nu-mi fac griji... oricum nu sta in puterea mea sa rezolv problemele si enigmele pe care mi le arunca sortii... shine on you, crazy diamond... oare ce ma asteapta? oare ce va fi... vorba unei prietene, e bine sa ai nordul la busola... da, am nordul, stiu ce imi doresc, dar toate celelalte puncte cardinale imi joaca feste, danseaza, se ascund, se intorc cu susu-n jos, albul e negru, negrul e alb, bine si rau se amesteca, se deghizeaza, si se dau fiecare drept altceva, lumea se schimba de carnaval intr-o sarabanda neinteleasa... chiciura in copaci... peisaje de basm... frig... gripa cea ticaloasa ma chinuie inca de-o saptamana si ceva si ma invaluie cu marunte tristeti depresive pe care le tot ignor, sau macar incerc... ceai cald... mama... liniste... multa liniste... prea multa liniste? caldura in suflet... muzica buna... prieteni care desi departe sunt aproape... s...

iata un an care chiar se incheie ca la carte. se termina etapa mccann (poza e o amintire a biroului meu...), s-a incheiat si ciudata dar frumoasa poveste... hm, n-as spune chiar de dragoste, n-am termeni ca s-o definesc, de fapt. nu mi s-a mai intamplat sa coincida asa spectaculos finalurile mai multor lucruri... si-acum sa facem curatenie. se deschid larg geamurile, sa intre soarele si aerul, se scutura bine amintirile de regrete sau alte mizerii, se arunca gandurile negre adunate prin coltzuri, se sterge praful de pe veselie, se pune muzica taaaare, se danseaza de nebuna singura prin casa, se arunca tot, tot, absolut tot ce nu e strict necesar sau nu e frumos si se face loc viitorului. se pastreaza doar si numai ce e bun, frumos si de valoare sufleteasca, se pastreaza amintirile frumoase, se pastreaza prieteniile cu oamenii deosebiti. deci sunt extrem de ocupata acum, desi practic n-am nici o treaba (munca). Sunt in curatenie generala, si e foarte bine ca-i asa!

Doar muzica, no comment. Si inca una:

desi am stat putin pe ganduri, am publicat si ce-am scris, gandit si simtit aseara, desi e foarte personal. dar asta sunt eu, n-o sa ma apuc sa neg. incerc sa fiu asa cum sunt, sa nu ma ascund, sa nu imi creez masti prin care sa par mai buna, mai frumoasa sau mai stiu eu cum. am ajuns la concluzia ca cel mai important este sa fii sincer/a cu tine insuti/insati, sa te vezi asa cum esti, cu bune si rele; sa nu te minti singur/a. Pentru mine, sa-mi astern gandurile, negru pe alb, e un proces de sublimare. in acest timp imi pun ordine in minte si-n simtire. si peste ani imi voi aminti mai clar ce am trait, ce am gandit si de ce. azi e o noua zi. gandurile triste s-au cristalizat, le-am admirat ca pe niste fulgi de nea, apoi s-au topit si s-au dus. Viata e o permanenta schimbare, te pune in cele mai ciudate situatii, pe care nu ti le-ai fi putut imagina, apoi iti dai seama ca totul trece, viata merge mai departe, iti inveti lectia, devii (poate) mai intelept/inteleapta si mergi mai departe....

O zi ca oricare alta... nimic. a fost o zi de jale interioara, de alegere a binelui de rau, de limpezire, de despartire mentala de trecut. as fi vrut eu sa fi fost comfortably numb... ba nu... mai bine asa. asa stiu ca traiesc. unele lucruri se termina... altele vor incepe candva... ar fi trebuit sa fac curatenie in casa... dar am inceput prin a face curat in suflet si-n minte. sunt putin trista pentru cele ce s-au sfarsit... desi e mai bine asa, cu siguranta. atunci de ce n-am inima usoara? greu de zis. nu voi publica aceste ganduri. sau le voi sterge si voi scrie altceva cand voi fi in toane mai bune... pendulez inca intre veselie si tristete, intre libertate si regret, intre trecut si viitor, uneori reusesc sa ma bucur de clipa prezenta. sper sa imi treaca repede tristetea asta. pentru ca nu merita. clipe dulci, efemere si atat de neimportante. de fapt ma-ntreb, ce regret, pe el sau senzatiile, tandreturile, sarutarile, mangaierile? imagimea unui iubit sau iubitul? grea intrebare.....

Ei, si a fost si petrecerea de craciun a firmei, pe 2007... Ultima mea petrecere la Mccann. Se incheie o perioada grea, dar frumoasa, plina de provocari. Am cunoscut si aici oameni deosebiti, ca intotdeauna imi pare rau ca plec... dar asa e viata. nimic nu dureaza vesnic, totul se schimba, de cele mai mu;te ori pe neasteptate... Impresii de petrecere. Club Nagual - futurist, dar nu-i rau; la venire era un friiigggg.... Lumea a venit pregatita sa manance, dar a trebuit sa se multumeasca cu bautura... Muzica buna, dansabila, excelent aleasa. Atmosfera destul de placuta. Multe cotloane, de nu stiai care pe unde este. Aglomeratie la bar. 3/4 dintre figuri erau complet necunoscute - clienti, furnizori, cine sa-i stie? Coltzul vesel al DTP-ului si traficului era cel mai de viatza pana la un moment dat, cand centrul petrecerii s-a mutat spre coltul DJ-ului. M-am simtit bine, am dansat, n-am apucat sa schimb o vorba cu nimeni, ca nu te auzeai om cu persoana... Fum, fum, fum sa-l tai cu sabia.....

O discutie de luni seara mi-a readus in minte tema libertatii versus responsabilitate... era vorba de "pot sa fac orice atata vreme cat nu a intervenit casatoria sau un copil"... la care eu am replicat doar ca asta depinde de felul in care gandeste fiecare, si ca nu judec pe nimeni... fiind vorba de un subiect dificil, n-am mai dezvoltat discutia in sensul asta, dar imi pun in ordine gandurile aici. Eu vad lucrurile asa: e bine sa nu sufoci omul drag incercand sa-l acaparezi, sa-l faci "al tau", mai bine ii lasi libertate... daca te place cu adevarat, atunci cand te va alege pe tine, va fi cu adevarat o alegere liber asumata; daca nu, asta este, inseamna ca nu era el acela care sa-ti poata fi alaturi. In contextul de care vorbeam, o hartie nu inseamna mare lucru, e doar o hartie... cu oarecare valoare simbolica, la fel si o ceremonie religioasa... si nu ar trebui sa se substituie unul lucru mai profund. De ce ar fi diferita o relatie neoficializata de una trecuta pe...

de obicei se spune ca toamna se numara bobocii... iata ca anul asta, lucrurile se dezvaluie in decembrie... interesant cum vin confirmarile astea, la pachet... ma asteptam, dar era mai bine sa ma fi inselat in loc sa am dreptate... dar asa-i in tenis... lucrurile isi urmeaza cursul. m-am hotarat. din ianuarie ma mut la alt job. o fi bine, o fi rau, se va vedea cu timpul. rien ne va plus. in cealalta privinta, interesanta desfasurare, n-am ce spune... adio, dar nu de tot... amuzant. ma mir si de el, si de mine. dar ce rost are sa-mi fac probleme?! lucrurile sunt cum sunt, habar n-am ce voi face, ce voi gandi sau ce ma asteapta in viitor. oricum, viitorul s-a dovedit a fi, cel putin in cazul meu, ca in povestirile cu final neasteptat. complet imprevizibil. si e foarte bine ca-i asa. din nou, melodia asta care pare a fi leitmotivul vietii mele pentru ultimii 2 ani... "The wheel in the sky"... si inca niste cugetari de seara, obosite si cam pesimiste... un moment de "fara bu...

Imi place refrenul tapinarilor "Fericirea-i un lucru marunt/ E o aripa care vibreaza/ Fericirea-i un lucru mic/ Un pitic, ce danseaza." Mi-a trecut prin minte citind azi niste bloguri ce-mi plac. Aseara, sau mai bine zis azi dimineata, la finalul petrecerii gastii noastre, cand lumea era cu tzuica la cap, s-a discutat mult despre conditia umana, despre credinta, despre moralitate, despre fericire... Si ca o constatare, nu doar a mea: prea multi oameni sunt tristi. prea multi oameni nu stiu sa traiasca, sa se bucure de ceea ce e bun in viatza, gandindu-se la fel de fel de nenorociri globale, la conditia umana imperfecta, la faptul ca nu cred in nimic, la faptul ca nu au rost pe lume samd. Nu pot spune ca nu inteleg, dimpotriva, dar e ciudat sa-ti dai seama ca de fapt oamenii insisi se saboteaza pentru a nu fi fericiti, creandu-si propria celula de puscarie in care sunt prizonieri, fiindu-si singuri temniceri si calai... fratilor, "there is no spoon"... nu e nici o in...

ieri a fost inca una dintre zilele in care dimineata pleci de-acasa cu un plan, iar apoi constati ca totul se schimba din mers. de dimineata stiam ca pe seara o sa ma intalnesc cu var-miu si alti ex-corinteni, intalnire demult preconizata. evident ca a picat, unii nu mai puteau veni, altii nu stiu-ce-alte chestii aveau. bine, atunci ha sa ma intalnesc cu prietena mea buna mirela, ca tot aveam sa-i dau o chestie de la avon... dar pana sa stabilesc cu ea exact, silvia imi face o propunere tentanta: un bilet in plus la "made in romania" de Dan Puric. hm, ce sa fac, ce sa dreg, ma tenta prea tare, si-asa voiam sa vad de ceva vreme (de un an sau chiar doi, poate?) spectacolul... deci ma duc la spectacol. foarte reusit! mi-a placut mult de tot! umor, parodie, totul jucat si dansat foarte bine. si placere de a juca a actorilor, si placerea publicului de a vedea... scenete cu sau fara legatura, un mozaic multicolor de situatii si personaje.

Iata ca neprevazutul loveste din nou. De bine ce stateam eu linistita, imi faceam planuri pentru la anu' si totul parea asezat in matca, ei bine, un telefon primit si actiunile ulterioare ma pun in situatia de a ma gandi serios ce cale sa aleg... din nou o schimbare de directie... s-o iau din nou de la capat? o fi de bine, o fi de rau? cum e viatza asta, cum se intampla uneori lucruri incredibile care iti schimba brusc viitorul... Pentru mine, neprevazutul este ceva obisnuit, doar mi s-a intamplat de atatea ori sa ma ia si sa ma arunce practic pe alt drum decat cel pe care mergeam din inertie... intr-un fel, ma sperii cand imi dau seama ca uneori mi se intampla ceva ce la un moment dat am gandit ca vreau. si nu in asa fel incat sa zici ca e normal, ai facut ceva ca sa se intample acel lucru, nu! tocmai! nu am miscat un deget, si din senin, s-a intamplat ceva in sensul dorit la un moment dat. Daca nu mi s-ar fi intamplat atatea asemenea lucruri pentru care nu am facut nimic sa se de...

Am plecat cu voie buna, 1 decembrie, prin oras steaguri, pregatiri. Mai tarziu, singurul lucru care ne-a amintit de asta a fost un moment in care s-au intalnit 3 marcaje (variante pentru aceeasi destinatie). Urcarea a inceput la ora 2, de ajuns am ajuns la cabana in jur de ora 8, cred. La inceput mult drum prin padure... Urcus greu, ultima parte noaptea, pe stanci, pe lanturi, prin gheatza si zapada. Rupti de oboseala am ajuns la cabana cozia. Vin fiert, haz, putina Troia la tv, apoi somn la greu langa soba calda. in toiul noptii m-au trezit rafale de vant turbat, care zguduiau geamul. am adormit la loc, lemn. Dimineata am iesit din cabana in plin soare. Mirifiiiic! Zapada fara pata cat vezi cu ochii, soare stralucitor, urme de pasi pe zapada, in dreapta valea oltului ca un balaur de argint, munti cu paduri ruginite, creste indepartate... in stanga spectaculoase creste inzapezite, alta vale... Ce sa-ti doresti mai mult decat sa vezi asa ceva dimineata?! Drumul de intoarcere... de data ...

Sa ma trezesc si sa vad pe geam muntii si cerul... sa ies pe usa si sa ma intampine aerul rece si tare, crestele inalte, vaile, brazii... sau marea nesfarsita... sa inot ore intregi in apa sarata, reflexia soarelui in valuri sa imi umple privirea de scantei... sa discut discutii fara legatura cu realitatea imediata, intorcand ideile pe fatza si pe dos, cu prietenii... sa beau vin fiert cu scortisoara... sau lapte cald cu un strop de vanilie... sau ceai cald, cu miere si lamaie... sau bere, in zilele calde, neaparat cu gasca... sa cutreier parcul, primavara, vara, toamna sau iarna... sa fosnesc prin frunzele ruginii cand merg... sa simt miros de iarba proaspata, sau proaspat cosita... sa urc pe munte... sa merg pe role... sa schiez, sa patinez... sa dansez... sa trancanesc chestii cu sau fara importanta cu prietenii/prietenele si amicii/amicele... sa privesc flori de camp, fluturi, libelule, insecte, pasari, animale, oameni... sa calatoresc... sa iubesc... sa fac dragoste... sa calatore...

visez creste inzapezite, urcusuri prin nameti, alb de zapada, o cabana, aer care miroase a inaltimi, a soare, a zapada, a brazi... sa te speli dimineata pe fatza cu zapada, sa iti scartaie pasii in zapada, sa faci ingerasi in zapada, asa, pur si simplu, de fericire. mi-e un dor de munte napraznic. cand am fost ultima data? hm, prin primavara tarzie... vara si toamna asta au tot intervenit chestii in ultima clipa si n-am mai reusit. i-am vazut, in drumurile si drumetiile spre podul dambovitei, rasnov, brasov, sau spre sibiu... dar nu-i totuna. Azi dimineata, in drum spre serviciu, blocata 45 de minute in trafic, imi doream sa fiu unde nu gasesti nici umbra de masina, unde si oamenii sunt rari... Mda. o zi ca orice alta zi, cu doua momente de disconfort: blocajul din trafic de dimineata si coada de la cabinetul medicului de familie (pentru minunata consultatie+analize oferite obligatoriu de ministerul sanatatii in luna in care te-ai nascut). Pe chestia cu coada la medic am ratat si cursu...

din cand in cand ma mir si eu de mine si de reactiile mele... stiu ca sunt cateva lucruri care ma scot din minti si-mi pare rau ca e asa... cel mai recent exemplu... joi, o zi in care-am fost tracasata, am lucrat contra cronometru (ca in fiecare zi di ultimele 2 saptamani), ca sa reusesc sa termin toate lucrarile programate... dana, draguta ca de obicie, a chemat un taxi, ca sa plece acasa... in ultima vreme m-a tot luat si pe mine pana la metrou... si-mi zice: gata, hai, repede, taxiul e jos. eu tocmai ma mai linistisem dupa agitatia zilei, salvam un ditai documentul... nu stiam daca taxiul era jos sau doar ma tachineaza... a mai zis inca o data hai, repede... la care eu ma trezesc spunand, ca o ingrata, "decat sa faci asa, mai bine pleci" sau ceva in genul asta... Adevarul e ca asta mi se intampla pentru ca uneori, cand reusesc sa scap din lupta cu secundele impuse, put si simplu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai suport sa ma grabesc. si cand altii ma grabesc, in timpul ala ...

Scurt: mi-a placut. Prea scurt? Un subiect mereu actual, cine de cine e atras si de ce (fugi dupa cine nu da doi bani pe tine si nu te intereseaza deloc cine alearga dupa tine), dramele inimii, mentalitati diferite, aspiratii divergente, fragmente de viatza in tuse grotesti, caricaturale, umor negru, tristete vesela, zbatere pentru a scapa din colivia auto-creata semiconstient (exista o colivie? daca ma imaginez si traiesc ca intr-o colivie, sunt in colivie, chiar daca, din alta perspectiva, mai larga, nu exista nici o colivie - "there is no spoon"). Dragostea-i o tragi-comedie, sau asa cum o percepem fiecare, depinde cum privesti lucrurile... Cati oameni, atatea moduri de a iubi. Multe gresite, zicem, privind si aceasta piesa. Prizonieri ai tentatiei de-a iubi pe cine nu ne vrea sau ne este inaccesibil/a, prizonieri ai auto-iluzionarii, sau ai amintirilor dureros-voluptuoase, sau ai rutinei, sau... sau... O piesa care spune ceva, si-o spune bine; unele scene sunt aproape p...

soaree... ce vesel e cand afara e soare... desi sunt fiica ploii, iubesc soarele. traficul rutier in bucuresti mia dat emotii si dimineata, si seara. dimineata am plecat mai devreme de-acasa, cu multe sacrificii (cel mai mare chin pt mine e sa ma trezesc la ore de genul 7-8; 9 ar fi perfect, dar nu se intampla decat in vacanta), ca sa am timp sa imi reinarc abonamentul ratb, sa imi platesc o factura avon si sa ajung la munca putin mai devreme, ca imi ramasese ceva de terminat de ieri. la abonamente era coada, m-am enervat si am luat 300-le cu ultimul bilet gasit prin miracol in geanta. Aglomeratie, oameni care te calca pe picioare, autobuzul abia se taraie. DE la intersectia cu turda a inceput calvarul. Bineinteles calatoria dureaza dublu fatza de cat ar fi media normala. Ajung la Victoriei vad ca ar fi timp la limita sa platesc factura, reusesc, cu nervii de rigoare, ma intorc spre metrou, am o sclipire de inteligentza care ma sfatuieste sa-mi incarc abonamentul la chioscul de bilete ...

vant rece, taios. cristale reci se izbesc de fatza. am ajuns la caldura. ma uit pe geam, cu o cana de cafea fierbinte in maini. ninge! mi-ar placea sa fi fost in herastrau cand ningea, sa vad fulgii topindu-se pe lac. as vrea sa fiu la munte si sa ma bat cu zapada... sa ma dau de-a dura prin zapada... sa rad si sa alerg. sa fie vacanta. sunt fulgi si fulgi... nici unul nu seamana cu altul. pe vremuri, cand ningea, prindeam pe manusa fulgi si-i studiam pana sa se transforme in picaturi. Fiecare era diferit. atat de mic, atat de perfect si atat de diferit. ca oamenii. un fulg efemer. cristal de gheatza inflorit. vantul il poarta unde vrea. fulg de nea. ca sa ma asortez sezonului, nu mai spun ca sunt dust in the wind... o sa spun ca sunt un fulg in vant.

O saptamana grea. Munca multa, mult stres, doua zile am fost racita rau si-am avut o stare foarte proasta, scandal la serviciu, certuri si impacari, nervi, agitatie. Multe lucruri au fost aiurea, planuri rasturnate, schimbari de ultim moment. M-am certat aiurea cu o colega-prietena, am plans nervos, m-au batut ganduri de gasit alt job etc. Dar normal, printre atatea rele, si lucruri bune: m-am revazut, in mod fericit, dupa mai multe tentative esuate, cu un prieten drag ce are prostul obicei sa dispara in ceatza; am vorbit multe chestii misto cu o prietena de la dansuri; am pus la cale planuri de revelion cu gasca... am facut haz de necaz; am aflat niste amanunte picante; am baut niste votca anti-raceala, am fost intr-un club unde nu mai fusesem si-am ascultat muzica folk (nu in cea mai fericita interpretare, dar nici foarte rau) de munte... Am primit din nou de munca, repaginez o carte care acum 2 saptamani era extrrrrem de urrrgenta, am facut nazuri dar acum lucrez exact aceasta repag...

portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor... o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele pu...

soare. racoare. flori. frunze galbene. imi place frigul asta luminos. ma invioreaza, ca sunt cam pleostita. raceala... mi-e somn. mi-e tarsha. una din acele zile rare in care parca n-am vlaga, n-am chef, n-am nimic. m-am trezit greu, as mai fi dormit cateva ore, asa, pana la 12... senzatie de sfarsit de poveste. orice sfarsit e un nou inceput de drum... gandurile se misca incet, lenes, neuronii sunt prea plictisiti sa mai faca conexiuni...

asteptare... nu imi place. iti propui ceva, dar, din diverse motive, mai obiective sau mai dubioase, ceea ce vrei nu se poate... sau nu se poate acum... poate maine... sau poimaine... sau... who knows?! tare plictisitor. iar si iar, amanari. mda, sunt prea nerabdatoare. sau nu? dar in ultimii ani prea multe lucruri s-au amanat, a trebuit sa astept, toate s-au rezolvat, e adevarat, unele in bine, altele in rau... dar asteptarile astea ma omoara. ce rost or avea?! doar sa consume timp si nervi. mai bine un deznodamant rapid, bun sau rau, decat o asteptare. dar uneori lucrurile nu vor sa se miste, se impotmolesc, orice ai face. nu poti sa faci nimic, decat sa astepti sa vezi ce aduce timpul pe aripile lui. unele lucruri merita asteptarea, unele nu. uneori e bine sa ai rabdare, uneori nu. totul e aleator. depinde... de situatie, in orice caz nu de mine. singurul lucru pe care-l poti face e sa-ti dai seama daca merita sau nu sa astepti. de cele mai multe ori pur si simplu nu merita, si ce...

timpul e o chestie tare ciudata. parca n-are nici o legatura cu varsta. adica te poti simti mult mai tanar la 33 decat la 20 de ani. ce sunt cifrele astea?! doar o conventie. au sens doar daca vrem sa aiba sens. cred ca esti asa cum simti... sau simti asa cum esti?! cred ca la mine sa aplica prima parte. sunt asa cum simt. iar acum, dupa o primavara-vara complicate, dupa framantari fara sens, dupa ce-am simtit ca ma pierd de mine, dupa ce m-am cautat si m-am regasit, dupa ce-am acceptat lumea asa cum este si pe mine asa cum sunt, ma simt foarte bine. ciudat, nu? pentru ca in afara de felul in care privesc lucrurile, nu s-a schimbat absolut nimic, faptele, situatia, datele concrete, viatza mea sunt exact la fel. ma simt bine. am chef sa ma vad cu prietenii, sa-i reunesc pe cei care nu s-au vazut demult, ceea ce am si reusit. am facut-o si pe asta. petrecerea de vineri a fost foarte reusita, am reusit ce nici nu speram, sa readuc destul de multi prieteni de demult impreuna, oameni care n...

frunze galbene. ploaie. soare. ceatza. umezeala. contrast. frunze galbene pe un cer gri de otzel. o frunza rosie intr-o balta. fosnetul frunzelor rascolite de pasi. un vant subtire. un abur moale. fuioare netoarse de nori alburii. ploaie marunta. pasi prin balti, bucurie de copil. o luna plina ca o portocala pe un cer negru ca smoala. strazi pustii locuite de o ceatza palida. toamna. stare de gratie. am o ciudata impresie: viatza de-abia acum incepe. de ce? inexplicabil. de fapt cred ca asa ar trebui sa gandim in fiecare zi. de azi incepe cu adevarat viatza. sa traiesti pur si simplu, bucurandu-te de fiecare clipa si de tot ce este bun si frumos, fara sa pui la suflet ceea ce nu e bine, frumos sau in regula. momente placute. miercuri am fost la Deep Purple. super! au fost si unele aspecte mai putin reusite, cum ar fi cele cateva momente de blackout sonor, sau vocea cam scazuta a lui Ian Gillan, dar astea sunt amanunte. Trupa suna grozav, iar partea instrumentala este betonnn! Get ...

fac planuri pentru urmatoarele zile... ma voi vedea cu multi dintre prietenii mei... cativa sunt prietenii de baza, ne stim de peste zece ani... Ceilalti au venit pe parcurs, oameni cu care am lucrat impreuna, cu care an format o gasca, o gasca care s-a transformat, s-a innoit din cand in cand... Vinerea asta aduc laolalta vechea gasca si noua gasca. Cu restul de gasti, fetele de la dans, fetele de la masterat, prietenii recenti, cu ei o sa ma vad separat... Unele gasti nu s-ar potrivi bine impreuna, nu au mai nimic in comun... la fel si cei care nu apartin vreunei gasti, aruncati in mijlocul gastilor, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, s-ar simti stingheri. Sau nu? Visul meu e ca vreodata, candva, sa am conditii sa-i adun pe toti laolalta si sa-i las sa se cunoasca. Cu siguranta, multi s-ar intelege bine... altii, mai putin sau deloc... ca-n viatza. Invitatii de vineri sunt doar... vreo 30 de persoane?! Ups! cred c-am intrecut masura... in fine, ce va fi va fi. Nu ma stresez...

de cateva saptamani am simtit nevoia imperioasa de a ma regasi, de a-mi raspunde la dificila intrebare "cine sunt eu?". se pare ca sunt pe cale sa ma regasesc, se pare c-am reusit sa separ ce sunt de ce nu sunt... acum incerc sa ma definesc si sa nu ma mai pierd in cautari zadarnice, in confirmari in altii, in exterior. am descoperit multe lucruri interesante in aceasta dificila cautare a ceea ce sunt. cel mai important pare sa fie ca nu trebuie sa te raportezi la ceilalti, ca nu trebuie sa cauti in altii ceea ce-ti lipseste tie, ca nu trebuie sa astepti de la altii sa fie asa cum vrei sau cum ar trebui, ca de fapt inainte de toate trebuie sa gasesti tot ce iti trebuie in tine si abia apoi sa te raportezi la ceilalti. nu trebuie sa cersesti nimic de la altii (dragoste, atentie, simpatie, aprobare sau orice altceva), nu sunt ei responsabili pentru tine, ci numai tu insuti/insati. alta chestie misto e ca indiferent de ce se intampla, trebuie sa gandesti frumos, optimist, sa nu-...

am fost in stuf doua zile la rand. tot intamplarea e de vina. miercuri a fost iesirea neprevazuta, pentru a sarbatori venirea in tzara a unei dragi prietene, Pisi. M-am trezit marti dimineata ca imi suna mobilul. numarul mirelei, buna mea prietena. raspund - imi vorbeste o alta voce bine cunoscuta si demult nemaiauzita - pisi! ura, ura, surpriza maxima, gata trebuie sa ne vedem, iesim la o discoteca! unde, habar n-am, io stiu oldies si stuf dar parca e mai animat si mai variata muzica in stuf. ok, stuf sa fie. si-asa a ramas. nu mai fusesem demulticel in stuf... a fost super, ne-am simtit excelent, am dansat de-am rupt, am povestit una-alta, am descusut-o pe pisi... Iar in ziua urmatoare (iei, joi) iesirea in stuf era deja programata cu fetele de la dans. A fost o zi complicata: dupa munca am avut de facut o corectura pentru o colaborare de-a mea, apoi am zis ca trebuie sa ajung macar putin la petrecerea firmei de sarbatorire a titlului de Golden Rose obtinut la goldendrum (party care ...

radiohead (there there)... si ploaia care acopera lumea... m-am izolat/m-a izolat pe insula mea, lumea lacustra, rece, furtunoasa... in jur dezastru, la mine detasare completa... sunt refugiata de vremea rea in insula mea, insula sentimentelor mele, unde acum nu e nici tristete, nici veselie, nici suferinta, nici bucurie, dar e liniste, pace, muzica, si multe multe ganduri... incerc sa ma descopar, de ceva vreme parca ma pierdusem de mine insami... ploaia bate rece in geam, vantul urla, zgaltaie geamurile si sufla pe sub usi... lumea se pierde sub ape, se topeste, se dilueaza... poate sa fie si potop, eu sunt in insula mea... incerc sa ma regasesc dincolo de bine si rau, dincolo de imaginea mea despre mine, dincolo de imaginile altora despre mine... dincolo de aparente, dincolo de educatie, dincolo de trecut si de viitor... deocamdata pare o fata morgana, iluzie cu mii de fetze... dar dincolo de toate astea sunt eu... cine sunt eu?! sa ploua, sa topeasca ploaia toate decorurile, toate ...

eram curioasa cum va fi anul asta ziua asta de luni de dupa Portoroz. agentia la care lucrez si io a castigat (din nou) titlul de agentia anului la golden drum. Anul trecut am fost surprinsa - eram proaspat angajata, si intr-o dimineata de octombrie am intrat in agentie, care era plina de baloane albastre si albe pe care scria "agentia anului"... a fost mare veselie, s-a dat de baut in dupa amiaza aceea, s-a mancat tortul cu "agentia anului" in albastru si alb... In toate birourile stateau oprite in tavan aceleasi baloane... anul asta intru in agentie... nimic deosebit... aceleasi mobile in mutare si permutare (se schimba mobila veche), nici un balon... doar un mail in care se spunea ca am castigat titlul de agentia anului... si ca golden rose va putea fi admirat la receptie. dar distractia a inceput mai tarziu, cand au inceput multumirile intre unii si altii, tip multumiri la premiile oscar... o bascalie crunta. noi sa fim sanatosi, ca festivaluri or sa mai fie gar...

ieri am fost la inot... in fine am reusit sa ma duc si io la un bazin de inot... doi din gasca se mai duceau si mi-am zis hai si io, desi nu eram in cea mai buna forma, cam racita, maica-mea nu stia ce sa mai zica ca sa nu ma duc, de parca cine stie ce chestie periculoasa m-as fi dus sa fac... Si bine ca m-am dus. Locul e ok, bazinul mare, nu era multa lume... am stat vreo trei ore pe-acolo... am inotat pe saturate... de cand visam eu sa merg sa inot... am constatat ca apa dulce te tine la fel de bine ca cea sarata.... eeei, de-abia astept sa ma perfectionez, sa mai invat sai alte stiluri de inot... chiar daca nu e asa frumos ca in aer liber, unde e chiar minunat sa inoti, aer, soare, a fost tare bine. doamne, cat imi place sa inot!

mai demult vorbeam de un anume tip de timp incremenit. Acum e vorba de un alt fel de timp incetinit... nu mai e vorba te un timp care curge diferit, in afara mea dement, accelerat si strain, iar in suflet nemiscat... nu, nu... acum e parca o pauza de relaxare totala, si afara, si mai ales in timpul meu subiectiv. totul stagneaza, chiar daca vreau sa fac ceva nu-mi merge nimic, totul se amana, dar cumva nu ma deranjeaza... de ieri, si vad ca si azi, parca sunt in vacanta in timpul meu interior. si imi place asa. e bine. nu reusesc sa descriu starea asta, e foarte rara si nu-mi gasesc cuvintele... nici ideile care sa o exprime... un fel de vara indiana? liniste... echilibru... ma bucur de lucrurile frumoase, de amanunte... caut idei... citesc o carte care raspunde partial unor intrebari pe care mi le pun... soare... culori de toamna... galben, verde, rosu, ruginiu, maro, toate in mii de tonuri... am lasat balta toate luptele si bataliile cu mine si cu lumea, am aruncat nemultumirile, fr...

cateodata mi se face lehamite. de unii oameni. cand se cramponeaza de cate un nimic si-ti scot ochii... pentru rahaturi. barem de-ar fi chestii grele, sa inteleg si eu de ce atata tevatura... aceasta lehamite. incerc sa nu ma las in voia ei. nu vreau sa alunec iar pe panta cinismului lucid si rece, taios ca o lama. cinismul jurnalistic, caragialesc-arghezian. hm, desi ce-am scris candva purtata de acest cinism era tare expresiv, dar si tare trist, in fond: multa revolta, multa tristete si neputinta, comentarii hiperacide... si degeaba. era ca un urlet in pustie, care s-a stins ca si cum n-ar fi fost. de cand am renuntat la ideea de a mai fi vreodata jurnalist implicat in realitatea social-politica am incercat sa nu mai vad lumea cu acei ochi... sa nu-mi cultiv revolta neputincioasa... mai bine sa rezolv la scara mica ceea ce pot rezolva eu prin forte proprii decat sa ma dau de ceasul mortii incercand sa schimb ceva prea mare pentru puterile unui singur om... dar iata ca, din cand in c...

Eu si ploile... cele 1000 de feluri de ploaie... asta de astazi e o tipica ploaie de toamna, rece, intunecata, patrunzatoare pana-n maduva oaselor. stau si lucrez acasa la o colaborare noua, dar mai usoara decat precedentele. din fericire "au dat caldura", caloriferul e acum cel mai drag prieten, fac pelerinaje pana la geam si zabovesc langa calorifer, cu un sentiment placut de liniste. E bine, afara urat, ploaie, vant, geamul ud, usor aburit arata o priveliste lacustra, dar la mine in casa e bine... ce bine... Munca merge struna, aproape am terminat... muzica ce-mi canta de pe yahoo launchcast imi place, merge la fix... stau ca ursul in barlog, si e bine...

ieri. o zi ca oricare alta, dar mai cenusie ca media. o zi fara soare e o zi trista. m-am simtit obosita si fara chef toata ziua. a plecat prin parc dupa munca. N-am mai vazut niciodata lacul atat de inert! Lacul era scazut si opac, cerul gri, cetos si respingator, ca o vata murdara, lumina era pe duca dar nu era inca intuneric, umezeala, o senzatie de pivnita... infiorator de deprimant. chiar nu-mi mai amintesc sa fi vazut lacul atat de cenusiu si inexpresiv... o oglinda invechita, care nu reflecta nimic, o oglinda cu praf de un deget, intr-o debara intunecata. Am fugit aproape prin parc, sa scap de frigul si intunericul atotstapanitor. Si culmea! desi totul era intunecat si deprimant in jurul meu, ba mi-a mai croncanit in cap si-un stol de ciori care tocmai se aseza pe-un copac, facand sa cada ca o grindina ghindele, m-am simtit mai bine. am avut un ciudat (din nou, ciudateniile care ma caracterizeaza) sentiment ca totul va fi bine. ciudat, pentru ca nimic nu il indreptateste, totul ...

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....