Și în episodul 4 ajungem și la ultima activitate de vacanță... Și acum e cu poveste. Prin iulie, ma intreaba Dani, prietena mamei Elenei, ne știam deja din excursiile lui Terra Incognita, ne simpatizam, dacă n-am chef de mers la mare cu fetele în weekendul 15-16 august + 17, ca sa fie 3 zile măcar. Îi zic că sună bine, dar nu știu cum o sa fiu cu concediul în perioada aia, că în funcție de când și câte zile pot să merg la munte, o să pot sau nu. Cu șanse mari să nu. Drept care subiectul a fost abandonat. Dar în săptămâna Parângului ratat de mine, cu frică să nu ratez și Făgărașul, calculez eu ceva haotic în minte și zic băi, chiar de-ar pica toate, măcar poate la mare să fie... Îi scriu lui Dani, ea e dispusă, super fericită, vorbim și cu Elena care a trebuit convinsă, apoi gata, am și luat bilete la autocar să știm o treabă. A fost o decizie luată într-o singură zi, în timp ce oricum nu știam daca o să ajung la munte - să fi fost joi?
Apoi pe parcursul zilei toate s-au clarificat oarecum, au crescut la 80% șansele să pot pleca, muntele îmi permitea să fiu acasă joi înainte de plecarea la mare de vineri la 7, fix cât să-mi fac bagajele liniștită.
Deci plecarăm din Azuga miercuri, după un somn liniștit, reconforant după tot drumețitul prin Făgăraș. Un pic mai devreme decât estimasem eu inițial, dar foarte ok. Seara bagaje, joi dimineața voiam să trag o alergare dar zău că nici nu mai știu dacă am apucat să fac asta sau am dormit ca un buștean până la prânz. Dar parcă nu, că aveam energie montană hi-quality. A, da, am spălat toate țoalele, cu gândul că în weekendul celălalt de după mare urma Piatra Craiului cu Terra.
Pe scurt, vineri dimineața am ajuns la autogara spre mare, pe lângă Gară. Am dormitat în autocar, dar s-a mers bine, șoferul aflase de la alți colegi că e accident după Cernavodă pe autostradă, așa că a luat-o pe drumul vechi de undeva de pe la Cernavodă și a ajuns la Constanța la timp. Ne-am aruncat în microbuzul spre Mangalia și am debarcat la Eforie Sud. M-am amuzat amintindu-mi că am fost cu Elena și prietena ei Denisa acum... x ani... 2007 sau 2008. 2007, spune blogul: http://liubagrecea.blogspot.ro/2007/08/soare-mare-nisip-scoici.html. Tot aici. Am recunoscut configurația stațiunii, doar că acum multe trotuare erau proaspăt săpate, parcă eram la București. Și, mergând, îmi dădeam seama că o să stăm exact la aceeași gazdă. Pensiunea Studentul. Aceeași gazdă cu zâmbet lapte și miere, ceva mai îmbătrânită. Am nimerit cred și exact aceeași cameră.
Ne-am despachetat, am halit micul dejun întârziat, ne-am echipat și am tulit-o pe plajă. Pe alei n-am putut să nu observ face-lift-ul caselor, multe devenite vile, pensiuni, hoteluri. Plaja lipsită de amenajări din 2007 s-a schimbat, acum aveam porțiune cu umbreluțe și șezlonguri și o zonă de Aqua chestii gonflate. Erau și niște unii cu scufundări, am văzut c-au tot avut clienți astea 3 zile cât am stat noi, erau alții cu ski-jetul. Lume multă, majoritat același public de data trecută, tineri și adulți burtoși și femei multilateral dezvoltate, puradei, comersanții de etnie bronzată natural, pensionari și semipensionari.
Marea, frumoasă, caldă, am prins cred cele mai calde zile din sezon, căci inclusiv seara, când de obicei se face răcoare, acum te puteai plimba îmbrăcat exact ca ziua. Ne-am bălăcit mult, deranjate doar de mulțimile din apă, că trebuia să faci un adevărat slalom printre capete mișcătoare imprevizibil ca să ai un oarece culoar de înot.
Multă plajă, am făcut plajă ca hapsânele, să strângem tot bronzul, tot soarele în trei zile. Nu ne-am pârlit, lucru demn de menționat. Am halit de la un împinge tava în prima zi, a fost ok, nițel cam scump mi-a rezultat, ciorba de burtă era cam subțire, dar, per total ok. A doua și a treia zi am mâncat chiar lângă plajă, la Capul Turcului, bune hamsiile, dar iarăși, cam scumpuț. Adică calitate-preț cam dezechilibrată balanța. But ok.
Seara, plimbare de-a lungul stațiunii, într-o aglomerație infernală, cu tarabe cu chestii, briz-brizuri, gablonțuri, suveniruri, țoale, papuci, bazar pestriț, made in china everything. Am băut o bere pe faleză și cam atât. A fost de relaxare, așa, oarecum de tratament. Mergea și nițel mai mult.
Păcat c-au fost acele discuții în contradictoriu de sâmbătă, dar... asta e.
A fost totul parcă prea scurt, n-am apucat să lenevesc destul, să mă satur de mare, nisip, aer, soare și valuri. Și pescăruși.
Apoi pe parcursul zilei toate s-au clarificat oarecum, au crescut la 80% șansele să pot pleca, muntele îmi permitea să fiu acasă joi înainte de plecarea la mare de vineri la 7, fix cât să-mi fac bagajele liniștită.
Deci plecarăm din Azuga miercuri, după un somn liniștit, reconforant după tot drumețitul prin Făgăraș. Un pic mai devreme decât estimasem eu inițial, dar foarte ok. Seara bagaje, joi dimineața voiam să trag o alergare dar zău că nici nu mai știu dacă am apucat să fac asta sau am dormit ca un buștean până la prânz. Dar parcă nu, că aveam energie montană hi-quality. A, da, am spălat toate țoalele, cu gândul că în weekendul celălalt de după mare urma Piatra Craiului cu Terra.
Pe scurt, vineri dimineața am ajuns la autogara spre mare, pe lângă Gară. Am dormitat în autocar, dar s-a mers bine, șoferul aflase de la alți colegi că e accident după Cernavodă pe autostradă, așa că a luat-o pe drumul vechi de undeva de pe la Cernavodă și a ajuns la Constanța la timp. Ne-am aruncat în microbuzul spre Mangalia și am debarcat la Eforie Sud. M-am amuzat amintindu-mi că am fost cu Elena și prietena ei Denisa acum... x ani... 2007 sau 2008. 2007, spune blogul: http://liubagrecea.blogspot.ro/2007/08/soare-mare-nisip-scoici.html. Tot aici. Am recunoscut configurația stațiunii, doar că acum multe trotuare erau proaspăt săpate, parcă eram la București. Și, mergând, îmi dădeam seama că o să stăm exact la aceeași gazdă. Pensiunea Studentul. Aceeași gazdă cu zâmbet lapte și miere, ceva mai îmbătrânită. Am nimerit cred și exact aceeași cameră.
Ne-am despachetat, am halit micul dejun întârziat, ne-am echipat și am tulit-o pe plajă. Pe alei n-am putut să nu observ face-lift-ul caselor, multe devenite vile, pensiuni, hoteluri. Plaja lipsită de amenajări din 2007 s-a schimbat, acum aveam porțiune cu umbreluțe și șezlonguri și o zonă de Aqua chestii gonflate. Erau și niște unii cu scufundări, am văzut c-au tot avut clienți astea 3 zile cât am stat noi, erau alții cu ski-jetul. Lume multă, majoritat același public de data trecută, tineri și adulți burtoși și femei multilateral dezvoltate, puradei, comersanții de etnie bronzată natural, pensionari și semipensionari.
Marea, frumoasă, caldă, am prins cred cele mai calde zile din sezon, căci inclusiv seara, când de obicei se face răcoare, acum te puteai plimba îmbrăcat exact ca ziua. Ne-am bălăcit mult, deranjate doar de mulțimile din apă, că trebuia să faci un adevărat slalom printre capete mișcătoare imprevizibil ca să ai un oarece culoar de înot.
Multă plajă, am făcut plajă ca hapsânele, să strângem tot bronzul, tot soarele în trei zile. Nu ne-am pârlit, lucru demn de menționat. Am halit de la un împinge tava în prima zi, a fost ok, nițel cam scump mi-a rezultat, ciorba de burtă era cam subțire, dar, per total ok. A doua și a treia zi am mâncat chiar lângă plajă, la Capul Turcului, bune hamsiile, dar iarăși, cam scumpuț. Adică calitate-preț cam dezechilibrată balanța. But ok.
Seara, plimbare de-a lungul stațiunii, într-o aglomerație infernală, cu tarabe cu chestii, briz-brizuri, gablonțuri, suveniruri, țoale, papuci, bazar pestriț, made in china everything. Am băut o bere pe faleză și cam atât. A fost de relaxare, așa, oarecum de tratament. Mergea și nițel mai mult.
Păcat c-au fost acele discuții în contradictoriu de sâmbătă, dar... asta e.
A fost totul parcă prea scurt, n-am apucat să lenevesc destul, să mă satur de mare, nisip, aer, soare și valuri. Și pescăruși.
Comentarii