Treceți la conținutul principal

Teoria ca teoria...

Am văzut că Ioana a ținut un discurs despre „Multitasking ne face sa fim la fel de nefocusati si neproductivi ca și când am fuma iarbă.”. Interesant, şi nu pot să zic că nu-i aşa.
Dar practica? Cum trebuia să facem de toate deodată, şi repede şi bine? Să lucrezi ce ai pe listă, să vezi că ai primit mail(uri) să citeşti şi feedback-ul(-urile), să şi răspunzi, să revii senin la ce lucrai, să continui ca şi cum nu te-ai fi întrerupt... să nu-ți scape nimic, să bagi viteză ca MIG-ul, chiar dacă între timp sună telefonul, accounții, vin iar e-mailuri gârlă, care mai de care mai „clare“, și apoi vine altă urgenâă mai urgentă decât cea la care lucrai, las-o pe aia și fă-o pe aia, și pe urmă de ce ai făcut-o pe aia în loc de ailaltă, sau de ce n-ai terminat-o și pe aia, ce dacă trebuia să faci două joburi în paralael, pe fiecare cu câte o mână și un ochi, divizat pe cele două monitoare?! E distractiv când știi diferența dintre teorie și practică și asta chiar acolo unde se predică teoria respectivă. Of, of, of! Practice what you preach, zicea o vorbă înțeleaptă. Și cred că nu degeaba. Dacă ar aplica și pe ea însăși ceea ce le cere altora și ce predică... ar fi departe acum, din multe puncte de vedere...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...