BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 8 iunie 2015

Canionul 7 scări, tiroliana 7 scări, Skirt Bike de pe margine, buluceală pe Mătăsari

Weekendul ăsta mi-am scos puţin pârleala pentru ultimele weekenduri blocate şi muncite pe când toată lumea se distra. Şi daca o fi totul în ordine, o să profit şi de weekendul următor.
Mă rog, teoretic weekendul, sau atmosfera de weekend, a început cam de joi, când seara m-am întâlnit cu colegii din fosta creaţie pastelată + dintre toţi, doar Irina şi Anda mai sunt acolo, în rest toţi eram „foşti“. Am avut geniala idee să-i anunţ şi pe Ramoni, aşa că a fost şi mai vesel. Cip săracul era cam nu el însuşi, ca un răcit ce se afla, dar alfel toţi ne-am distrat, ne-am hăhăit de ne-am strâmbat de-atâta râs. Vineri a fost vederea cu fetele foste pastelate la un ceai, Dree ne-a surprins plăcut aducând-o şi pe Alistar... M-am bucurat mult că ne-am văzut, a fost plăcut.
Sâmbătă mă decisesem să merg cu veşnicii Terra Incognita în excursia de o zi de la 7 scări, chiar dacă de data asta n-am mai fost cu nicio veche prietenă, că nici Irina, nici Elena şi nici Roxana n-au putut veni. A fost frumos oricum. Traseul frumos, solicitant şi nu prea scurt, am avut şi tiroliana, de care mi-era niţel teamă, dar până la urmă am dovedit-o, m-am descurcat foarte bine. Canionul 7 scări mi s-a părut spectaculos, aşa ca un puţ vertical, cu apa căzând în căscăduţe înalte. Doară a parcă a fost prea scurt. Noroc că restul traseului a fost suficient de lung. Urcuşul până la cabana Piatra Mare a fost solicitant şi frumos. Iar sus, pe platou, lângă cabană, priveliştea era tare frumoasă. Căbănuţa mică, dar intimă şi cocheta, ca o casă. Măgăriţele erau iubitoare de oameni, tot veneau printre noi la cerşeală, una a mâncat cu poftă din batonul proteic şi i-a plăcut, mai voia, şi adulmeca foarte interesată şi berea. Dar bere nu i-am dat, îmi pare rău, poate să-ţi placă dar n-ai voie.
Am mai văzut că aveau într-un ţarc un câine ciobănesc, alb şi creţ ca o oaie imaculată, dormea neinteresat de noi şi larma noastră.
Am stat vreo oră, am mâncat, am băut, ne-am odihnit, a fost tare plăcut.
Apoi, desigur, am coborât, de data asta pe traseul ocolitor, mai uşurel, şi trăncănind cu Daniela nici nu mi-am dat seama când am ajuns jos.
A doua zi vorbisem cu Mimi de skirt bike, mă rodea ceva să mă duc, aşa c-am ieşit la plimbarea cu maică-mea mai devreme, să am timp să vin acasă, să mă schimb şi să plec. A fost cam la limită dar... deh. Am ajuns la Tineretului tocmai când dăduseră startul, aşa că nu mi-am mai bătut capul să caut biclă de închiriat şi am luat-o frumuşel pe jos pe lângă plutonul de fete pe biciclete - am mers de la Tinetetului la Unirii, la Universitate, la Rosetti, acolo m-au depăşit ultimele participante şi le-am cam pierdut urma şi-am mers cam la ghici pe Pache Protopopescu neavând habar unde e Mătăsari. În fine, când mă cam rătăcisem sună Mimi şi cumva ne găsim . Mătăsari era umplut de un puhoi de lume, care cu bicle, care pe jos, oricum se circula infernal, şi chiar mă gândeam că dacă pentru mine, ca simplu pieton ea aşa greu, cum o fi pentru bietele fete cu biciclete să se mişte prin mulţimea aia... Am concluzionat că organizarea, din punctul ăsta de vedere, a fost praf. În fine, n-am prea priceput care era marea şmecherie cu evenimentul ăsta, adică ce, aşa eradichează prostituţia din zonă, oferind chipurile alternative, adică fetele alea să se apuce să facă brăţări şi mai ştiu eu ce, să vadă că cică există alte posibilităţi? Că mie mi s-a părut doar o îmbulzeală hipsterească un soi de Vamă mutată pe o străduţă îngustă. Triumful comerţului şi al ipocriziei, cumva. La fel şi marşul biciclistelor, a fost frumos, chiar frumos, cu toate fetele alea gătite, coafate şi aranjate biciclând paşnic... dar nu cred că pe chestia asta şoferii din trafic au învăţat ceva. În special cel din maşina roşie care tura motorul şi ar fi intrat liniştit peste gagici, dacă n-ar fi fost martori prea mulţi.

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails