Nu, nu m-am mutat, în ciuda titlului. Și totuși, de unde până unde? Ei, s-a mutat firma cu arme și bagaje la câteva străzi mai spre centru. Și e prima dată când stau alea 8 ore de birou într-o clădire istorică, mișto cât cuprinde. Că e chiar mișto rău. Și la doi pași de piața Rosetti. Iar cafeaua de dimineață mi-am luat-o de la magazinașul lui Florescu, despre care citisem cu câțiva ani în urmă și mă tot gândeam cum să fac să ajung vreodată acolo. 
Eh, abia acum simt și eu atmosfera boemă și avantajele de a fi în buricul târgului.
Străduțe pitorești, case frumoase, chiar dacă unele ajunse în ruină... Tot soiul de magazinașe, restăurănțele, cafeneluțe, nenea tapițerul... toate se insinuează pe nesimțite și vin așa să îți dea o stare de a fi mai aproape de vechiul București, cu tot ce însemna el, cu oamenii, cu obiceiurile, cu tabieturile și starea lor de locuitori ai capitalei. Da, mă simt altfel stând și scriind această însemnare aici, în buricul târgului, e cu totul altă senzație decât traiul la bloc. Pot să zic că degeaba mă credeam eu capitalistă (joc de cuvinte, bre, nu greșeală, da?!) de capitală din fragedă pruncie... senzația asta de a locui într-o casă veche dar frumoasă, pe o stradă tihnită din centru... te face să te simți altfel, să vezi lucrurile cu alți ochi.
Sigur, și pe Drumul Sării erau case frumoase, străduțe liniștite... dar la ce bun... acolo cred că stresul și programul pre(a)lungit anihilau tot. Și nu știu cum, totuși acolo aveam o stare cam ca la mine în cartier, pe străduțele cu case... adică o atmosferă oarecum de periferie tihnită, nu de centru.
Iar de experiențele legate de zonele industriale... Frigocom-ul din Militari, vechea Pipera de dinaintea noilor construcții și platforma de la Metalurgiei... Astea sunt cumva atemporale, din alt film, altă epocă, sunt de sine stătătoare și deprimante. Creează altă realitate.
Și tot cam așa, dar alfel, în alt mod, te afectează și noile clădiri de birouri moderne. Și ele creează altă realitate, te fac să te simți, cumva ca și blocurile, parte a unui conglomerat oarecum elitist, oarecum alienat, oarecum parte a unei mase mai mult decât individ, decât om.
Tot scriind aici despre stările urbanistice ale aceluiași oraș acum mi-am limpezit ideea. Da, clădirile astea vechi din centru te fac să te simți mai om, mai individualitate, mai diferit, mai boier, oarecum.
Eh, abia acum simt și eu atmosfera boemă și avantajele de a fi în buricul târgului. Străduțe pitorești, case frumoase, chiar dacă unele ajunse în ruină... Tot soiul de magazinașe, restăurănțele, cafeneluțe, nenea tapițerul... toate se insinuează pe nesimțite și vin așa să îți dea o stare de a fi mai aproape de vechiul București, cu tot ce însemna el, cu oamenii, cu obiceiurile, cu tabieturile și starea lor de locuitori ai capitalei. Da, mă simt altfel stând și scriind această însemnare aici, în buricul târgului, e cu totul altă senzație decât traiul la bloc. Pot să zic că degeaba mă credeam eu capitalistă (joc de cuvinte, bre, nu greșeală, da?!) de capitală din fragedă pruncie... senzația asta de a locui într-o casă veche dar frumoasă, pe o stradă tihnită din centru... te face să te simți altfel, să vezi lucrurile cu alți ochi.
Sigur, și pe Drumul Sării erau case frumoase, străduțe liniștite... dar la ce bun... acolo cred că stresul și programul pre(a)lungit anihilau tot. Și nu știu cum, totuși acolo aveam o stare cam ca la mine în cartier, pe străduțele cu case... adică o atmosferă oarecum de periferie tihnită, nu de centru.
Iar de experiențele legate de zonele industriale... Frigocom-ul din Militari, vechea Pipera de dinaintea noilor construcții și platforma de la Metalurgiei... Astea sunt cumva atemporale, din alt film, altă epocă, sunt de sine stătătoare și deprimante. Creează altă realitate.
Și tot cam așa, dar alfel, în alt mod, te afectează și noile clădiri de birouri moderne. Și ele creează altă realitate, te fac să te simți, cumva ca și blocurile, parte a unui conglomerat oarecum elitist, oarecum alienat, oarecum parte a unei mase mai mult decât individ, decât om.
Tot scriind aici despre stările urbanistice ale aceluiași oraș acum mi-am limpezit ideea. Da, clădirile astea vechi din centru te fac să te simți mai om, mai individualitate, mai diferit, mai boier, oarecum.
Comentarii