Treceam azi dimineata prin Herastrau. La un moment dat, dupa ce trec de hai sa-i zic centrul parcului, adica de fantani, indreptandu-ma catre iesirea dinspre metrou, aud cantand un cor dinspre zona cinematografului in aer liber (nefolosit de ani, din cate stiu). Ajung la aleea care dadea fix catre cinematograf. vad ceva lume adunata, iar corul se auzea clar, puternic. cantau foarte frumos. vad un steag si imi dau seama. in zona aceea sunt si doua statui, Vasil Levski si Hristo Botev. si la una dintre cele doua statui se adunasera oamenii si cantau. Mi s-a parut o chestie tare misto. Astia vad ca isi comemoreaza personalitatile, asa, discret si solidar. M-am apropiat tiptil. erau oameni destul de multi, si in varsta, si mai tineri, in centru erau, in cerc, niste tanti in costume nationale, cu coronite de flori in cap, cantaretele, am presupus eu, caci intre timp se terminase cantecul. Mai erau doi sau trei tipi imbracati in uniforma militara bulgara de pe timpuri, care stateau in fatza statuii. Din pacate ma grabeam, n-am mai stat sa vad ce a mai fost. Dar am ramas cu o curiozitate: oare ce eveniment sarbatoreau oamenii aceia? Am desoperit, cu ajutorul wikipediei: moartea lui Hristo Botev. Oricum, interesanta chestie. Niste oameni care tin la personalitatile lor. Ma intreb, in ignorantza mea... oare ai nostri romanashi, in alte tzari straine, daca au in parcul X din capitala respectivei tzari statuia unei personalitati marcante a istoriei nationale, organizeaza astfel de manifestari? Si oare s-ar aduna atata lume, adica cetateni de nationalitate romana ca sa fie de fatza la respectiva manifestare?
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii
si oricum ii daore in cot de tara asta, ca doar de aia au pecat de aici, nu?