Treceți la conținutul principal

aberatii fara nume


urmeaza o saptamana grea, pt numarul din... 13 iulie. numar care a debutat inca de vineri, de la oglinda numarului, cu o boroboata ce-a provocat un scandal... lume multa in concediu. om trai si om vedea.
trebuia sa ma vad cu Natalia, dar a amanat pe maine. oare sa ma duc la dansuri diseara (dar nu mai stiu la ce ora le-au pus, ca le-au mutat de vineri lunea pe perioada vacantei yoghinilor)... sau sa imi iau inima in dinti si sa incep sa alerg prin parc? sau sa o sun pe mirela, ca de mult vreau sa ne vedem? sau sa gatesc ceva? sau ce? nu-s hotarata deloc.
ieri cand ma preumblam prin parc am fost uimita de gramadenia de animalutze: prin zona roata mare spre debarcaderul de traversari am vazut indeaproape trei veverite care alergau una dupa alta... se fugareau intai pe un copac, apoi pe altul... una a renuntat, a ramas pe copac, celelalte doua au continuat sa se tina una dupa cealalta... una (mai roscovana) ma vede (tocmai scormoneam in geanta, sa-mi pun ochelarii de vedere), sta pe ganduri, dupa care coboara... tzop-tzop... vine inspre mine... se opreste... se uita... vede ca n-am sa-i dau nimic... tzop-tzop... pleaca.... acum vine cealalta (una cu blanita mai spre gri)... face fix ca prime... pleaca si ea, tot tinandu-se dupa prima...
mai incolo, pe malul lacului, printre salcii... ratzele. intai vad doua ratze si un boboc... putin mai incolo, sub o salcie batrana cu crengile plecate mult spre apa... dormeau vreo noua ratze... mai incolo, inca cinci, care nu dormeau, ci inotau vioaie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...