BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 23 iulie 2009

lumea in care traim... incotro mergem


Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine situatia asta generala, mai ales de-acum (dar si de dinainte) ma tot pune pe ganduri.
Am citit n articole despre asta, de x orientari, dar oricum ar fi nu rezulta nimic bun. Unii zic ca o sa treaca, mai curand sau mai tarziu, altii ca din contra, va duce la un colaps general, care va duce... undeva (spre noua ordine mondiala despre care incepe sa se vorbeasca din ce in ce mai des?). A mai fost si enciclica suspecta a papei referitoare la criza (ce-are de impartit, spiritual vorbind, biserica cu criza?!).
Sistemul e putred, scartaie din toate incheieturile, inca nu miroase a hoit, cred ca e deocamdata in criza. Va scapa pacientul sau va deceda? Banii nu mai au demult legatura cu realitatea, sunt virtuali iar valoarea lor e data de cum trag altii sforile. Creditele tind sa te transforme in sclav... Clasa politica (si de-afara, dar mai ales de la nou) e corupta pana in maduva oaselor si lipsita de orice urma de atribute umane pozitive... Oamenii obisnuiti se zbat in mocirla delasarii si nepasarii, incercand sa se adapteze pentru a supravietui, in loc sa traiasca.
Viata e ca un balet pe un fir de paianjen. De fapt asa a fost dintotdeauna, doar ca acum prapastia de dedesubt e parca mai amenintatoare, mai adanca si mai populata de monstri.
Si ma gandesc ca ma agit degeaba... Spun ca sistemul e de cacat, dar n-am incotro (oare?) si merg odata cu el. Sunt angajata, deci primesc un salariu pentru timpul petrecut la munca si pentru munca prestata in acest timp, salariu din care se duc la stat automat impozitele minunate care hranesc sistemul. Locuiesc undeva, deci trebuie sa platesc pentru asta chirie, intretinere, electricitate, abonament pentru tv si internet. M-a frecat acum cativa ani grija ca ce-o sa fac la pensie, asa ca mi-am facut si o asigurare de viata cu plan de pensie, care trebuie platita si aia. Mai trebuie sa si mananc cate ceva, alimente care si ele trebuie cumparate. Cum m-as putea oare rupe din acest sistem, ca totusi sa pot supravietui?! Asta e intrebarea la care deocamdata nu gasesc un raspuns viabil. Poate sa ma duc in munti, sa traiesc intr-o pestera, precum calugarii? Dar poate si-atunci o sa-mi ceara careva chirie sau impozit, mai stii?! Sau sa ma tziganizez, sa traiesc in satra? Sau sa devin vagabond cersetor? Cred ca daca se implinesc predictiile cele mai sumbre referitoare la deznodamandul crizei, 99% vom deveni vagabonzi muritori de foame, cu casa la purtator din cartoane uzate. Ei, dar daca vine noua ordine mondiala (conform teoriei conspiratiei, orchestrata de bogatii din umbra avizi de putere totala), care cine stie ce o sa aiba de gand sa faca in numele binelui colectiv? ai?
se spune ca “schimbarea regilor - bucuria nebunilor“... ca omul isi inchipuie ca va fi mai bine, si in final se vede ca nu e deloc mai bine, e la fel de rau (daca nu chiar mai rau) dar in alt fel pe care nu l-ar fi banuit (exemple locale la indemana: ‘89, alegerea lui constantinescu, alegerea lui basescu), de unde apar si nostalgiile dupa vremurile trecute si care nu se mai pot intoarce.
Asa, deci din toata balmajeala asta, se pare ca cel mai roz scenariu gri e ala cu “criza o sa treaca“, in care nu se va schimba mai nimic, sistemul va fi cam tot ala, poate cu ajustari minore si totul o sa mearga dupa regulile cunoscute, proaste, dar cunoscute.
Iar scenariul ideal (utopic dupa parerea mea pentru viitorul apropiat si chiar mediu, pentru ca oamenii gandesc cum gandesc si au conceptiile pe care le au) ar fi schimbarea intregului sistem in asa fel incat toata lumea sa aiba de toate, oamenii sa evolueze si sa nu mai ravneasca la a avea mai mult, sa nu mai fie egoisti, sa nu mai doreasca putere, sa inteleaga ca binele fiecaruia in parte e strans legat de binele intregii lumi (oameni + toate vietatile + natura). O utopie.

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails