Treceți la conținutul principal

herastrau de iarna


Frig, zapada. Sambata seara in Herastrau. Forfota de animalute si fel de fel de pregatiri.
Am intrat dispre Arcul de triumf. Deasupra aleii, un lung sir de beculete de pom. Spre capatul aleii, inspre Expoflora am zarit niste caluti. Erau ponei, tocmai ii urcau intr-un soi de camion. Mai incolo, pe doua portiuni inaltate si acoperite de mocheta (si zapada) niste corturi mari, albe cu acoperitoare rosie. In ele, cativa producatori de chestii alimentare autohtoni (turta dulce, vin si vin fiert, tuica, saraili sau baclavale, ma rog, d-ale gurii). Si niste trasuri cu cai, care circulau pe aleile de la intrarea principala. Pe cele doua alei ale intrarii principale, casute de lemn, verzi, cu alti producatori de alimente si alte produse traditionale: carnati, pastrama, ii, cergi, vin, tuica, vin fiert etc. Circula pe acolo si o sanie trasa de... n-o sa ghiciti! doi reni adevarati! Pe spatiul central se muncea de zor pentru finalizarea unui patinoar artificial. Imediat dupa intrarea in parc, dupa fantana arteziana rotunda, e instalata o scena cu reclame pentru TVR3, primaria bucuresti si denumirea evenimentului: Traditii de Craciun. Mai departe, chiar la intrarea inspre parc dinspre piata Charles de Gaulle, o gramada de constructii de lemn: Casa lui Mos Craciun si alte acareturi. Un mare brad, beculete... frumos.
Ca de obicei, daca incerci sa obtii informatii complete despre un eveniment, descoperi ca organizatorii PUR SI SIMPLU NU STIU SA ISI PROMOVEZE EVENIMENTUL. Nu gasesti nicaieri informatii complete, un program bine inchegat de la cap la coada... Iar prin presa apar franturi, stiri de 5-10 randuri. Probabil ca se bazeaza pe transmiterea orala de la om la om a vestii. Cul!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...