Treceți la conținutul principal

Fabula

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână.
Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut.
Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul era oricum bătrân, iar că fântâna, fiind secată, tot trebuia să fie acoperită o dată şi-odată. Astfel a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.
Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii..
Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai tare pe zbierat.

Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce văzu.
Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizduri şi ieşi fremătând....

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi...
Dar secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas înainte. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde, dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care il aruncă peste tine ca să mergi înainte.

Aminteşte-ţi de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
Curăţă-ţi inima de ură, frică, egoism;
Scuteşte-ţi mintea de preocupări inutile;
Simplifică-ţi viaţa şi fă-o mai frumoasă;
Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin;
Iubeşte mai mult şi ... scutură-te de pământ, pentru că în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.

Comentarii

mangafauadebalta a spus…
"Morarul si fiul sau mergeau pe drum carand magarul in spinare pentru ca acesta sa nu oboseasca. Vazandu-i, oamenii radeau de ei. Asa ca, morarul se sui pe magar.

Atunci lumea il critica pentru ca isi lasase fiul sa mearga pe jos.

El isi sui fiul pe magar si merse pe jos. Oamenii au inceput din nou sa-l critice pentru ca era batran si mergea pe jos, iar fiul sau statea comod pe magar.

Morala acestei fabule:

Nu poti sa împaci pe toata lumea."
Petru a spus…
Frumoasa fabula.

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...