Treceți la conținutul principal

concediu la vatra

la inceput m-am enervat ca n-am putut merge pe nicaieri in concediul asta. dar in fine, asta e, n-am avut incotro, pt mai multe zile nu erau bani, pentru mai putine ne-au tras clapa niste prieteni, iar alex facea fite ca de ce la mare, de ce numai noi, ca e plictisitor, ca marea nu-i prea place ca bani oricum nu prea sunt si n-are rost, whatever. fie, de data asta.
asa c-am luat lucrurile ca atare si-am decis sa ma bucur de ce este si sa nu ma mai plang de cai verzi pe pereti. plimbari in fiecare zi cu mama in herastrau, alergat seara cu alex pe bucla, bibilit la site, gatit diverse inventii gustoase, cu scopul declarat de a goli frigiderul ca sa-l putem in fine dezgheta, ca e sufocat saracul de gheatza si plange... odihna si relaxare. terminat fratii karamazov, acum mai am de terminat razboi si pace.
cules din herastrau corcoduse galbene si merisoare salbatice si facut un compot demential; observat un loc unde se aduna sa doarma la soare ratele salbatice din herastrau, multe mici intamplari cu animalute, insecte... vazut un copac napadit de iedera, care l-a imbracat in asa fel incat pare un om verde si mare... redescoperit cat de mare e Herastraul, daca mergi de jur-imprejurul lacului... peisaje superbe, vant prin salcii si sclipiri de soare pe valuri.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...