În sfârșit miroase a tei. La aproape o lună de când am văzut primul tei înflorit, abia acum, când văd teii scuturați, abia azi dimineață am simțit mirosul ăla îmbătător. Și ieri adulmecasem vag undeva o boare de tei, prin Tineretului sau în drum spre Lidl, nu mai știu, dar azi a fost the real thing.
Când am ieșit la alergat (deja târziu, în jur de 12) hotărâtă să fac o alergare scurtă, de întreținere, de cum am ieșit pe ușa blocului parfumul de tei m-a vrăjit. Așa că am lungit alergarea, am stat un pic pe la golfulețul amintirilor din copilărie doar ca să mă bucur de aer, de verde, de unde. Mi-am încărcat bateriile și am simțit că sunt vie. E drept, acum simt mai des ca mai demult asta, poate pentru că încerc să nu mai fiu distrasă de gânduri aiurea și să mă bucur de clipa actuală.
La întoarcere am ciupit câteva vișine dintr-un vișin crescut pe stradă, un preferat de-al meu, mi-a plăcut de el încă din carantină, când stătea mic, dar plin de frunze și alb de flori lipit de un gard și obturat de o mașină parcată în fața lui. Acum sutele de flori s-au transformat (printr-un miracol obișnuit) în foarte multe vișine.
Parfumul de tei, „drogul” meu...
Când am ieșit la alergat (deja târziu, în jur de 12) hotărâtă să fac o alergare scurtă, de întreținere, de cum am ieșit pe ușa blocului parfumul de tei m-a vrăjit. Așa că am lungit alergarea, am stat un pic pe la golfulețul amintirilor din copilărie doar ca să mă bucur de aer, de verde, de unde. Mi-am încărcat bateriile și am simțit că sunt vie. E drept, acum simt mai des ca mai demult asta, poate pentru că încerc să nu mai fiu distrasă de gânduri aiurea și să mă bucur de clipa actuală.
La întoarcere am ciupit câteva vișine dintr-un vișin crescut pe stradă, un preferat de-al meu, mi-a plăcut de el încă din carantină, când stătea mic, dar plin de frunze și alb de flori lipit de un gard și obturat de o mașină parcată în fața lui. Acum sutele de flori s-au transformat (printr-un miracol obișnuit) în foarte multe vișine.
Parfumul de tei, „drogul” meu...
Comentarii