Treceți la conținutul principal

Sesiunea Arcuş 2018-2019

Că tot n-am terminat de povestit despre vacanța de Revelion de la Arcuş... După ziua de duminică care o să rămână în istorie ca ziua în care Gaşca mocăită s-a trezit cu noaptea-n cap ca să mearga să bea (o zi nemaipomenit de bună... hâc... părerea mea), seara nu m-am mai gândit să mă culc devreme aşa că m-am băgat la jocuri, am jucat Activity de-am rupt pe ritm de beri Csiki sőr (ne-am luat beri grămadă de la un magazin de prin satele de lângă fabrică) şi a fost foarte amuzant.
Luni dimineață ne-am trezit care când a poftit, fără vreo grabă, iar după micul dejun s-a vorbit că mergem la Braşov. Ne-am mocăit corespunzător până am plecat.
În Braşov ne-am dus în centru, am bătut târgul de crăciun în lung şi în lat apoi ne-am cam risipit. Am dat ocol bisericii negre apoi am bătut strada principală şi în cele din urmă am intrat într-un pub cu specific irlandez, întunecos, aglomerat şi înghesuit, dar cu beutură bună. Ne-am reunit şi am pornit înapoi la Arcuş. Că doar urma să fie revelionul...
Timpul a trecut târşâit. Ne-am făcut duş, ne-am înțolit şi am aşteptat ora 12 ca să ciocnim paharele cu şampanie. Am început anul ca pensionarii, la masă. Abia mai târziu ajutați şi de Jaggermeisterul ediție specială ne-am binedispus şi ne-am apucat să mai şi dansăm. A fost amuzant, mai ales când s-au pornit şi băieții.
Prima zi din an a debutat târziu, după posibilități... Mai statică, cu un soare minunat, viu, auriu, peste zăpada de afară. Unii au mers în Sf. Gheorghe, alții am mers prin Arcuş nițel, aşa ca de-un photo session de apus.
Seara iar clasic, haleală, băutură, jocuri, trăncăneli până târziu. Doar că s-a decis că plecăm vreo două maşini la 10, restul nițel mai târziu.
Iulian l-a preluat şi pe Vulturaş, care ne fusese oricum coechipier de la vizita la fabrica csikisor încoace în ideea că îl şi lasă acasă la ai lui la Moreni. Iar maşina lui Baftă se grăbea pentru că Domi voia să apuce să îşi ia la revedere de la Patrick, care avea zbor pe la 3 din Otopeni.
Ei, oricum am prins ditamai aglomerația pe la Predeal, drept care la un moment dat, după croşetări pe străduțe laterale, am întors şi am luat-o înapoi spre Braşov ca să intrăm pe Cheia. Pe Cheia se mergea, încet, dar se mergea. Am ajuns şi în Moreni city al lui Vulturu', ai lui tare simpatici, nu ne-au lăsat să plecăm fără să servim un păhărel.
Am ajuns fără probleme în Bucureşti, încă pe lumină - boierie maximă.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...