Treceți la conținutul principal

Sesiunea Arcuş 2018-2019

Că tot n-am terminat de povestit despre vacanța de Revelion de la Arcuş... După ziua de duminică care o să rămână în istorie ca ziua în care Gaşca mocăită s-a trezit cu noaptea-n cap ca să mearga să bea (o zi nemaipomenit de bună... hâc... părerea mea), seara nu m-am mai gândit să mă culc devreme aşa că m-am băgat la jocuri, am jucat Activity de-am rupt pe ritm de beri Csiki sőr (ne-am luat beri grămadă de la un magazin de prin satele de lângă fabrică) şi a fost foarte amuzant.
Luni dimineață ne-am trezit care când a poftit, fără vreo grabă, iar după micul dejun s-a vorbit că mergem la Braşov. Ne-am mocăit corespunzător până am plecat.
În Braşov ne-am dus în centru, am bătut târgul de crăciun în lung şi în lat apoi ne-am cam risipit. Am dat ocol bisericii negre apoi am bătut strada principală şi în cele din urmă am intrat într-un pub cu specific irlandez, întunecos, aglomerat şi înghesuit, dar cu beutură bună. Ne-am reunit şi am pornit înapoi la Arcuş. Că doar urma să fie revelionul...
Timpul a trecut târşâit. Ne-am făcut duş, ne-am înțolit şi am aşteptat ora 12 ca să ciocnim paharele cu şampanie. Am început anul ca pensionarii, la masă. Abia mai târziu ajutați şi de Jaggermeisterul ediție specială ne-am binedispus şi ne-am apucat să mai şi dansăm. A fost amuzant, mai ales când s-au pornit şi băieții.
Prima zi din an a debutat târziu, după posibilități... Mai statică, cu un soare minunat, viu, auriu, peste zăpada de afară. Unii au mers în Sf. Gheorghe, alții am mers prin Arcuş nițel, aşa ca de-un photo session de apus.
Seara iar clasic, haleală, băutură, jocuri, trăncăneli până târziu. Doar că s-a decis că plecăm vreo două maşini la 10, restul nițel mai târziu.
Iulian l-a preluat şi pe Vulturaş, care ne fusese oricum coechipier de la vizita la fabrica csikisor încoace în ideea că îl şi lasă acasă la ai lui la Moreni. Iar maşina lui Baftă se grăbea pentru că Domi voia să apuce să îşi ia la revedere de la Patrick, care avea zbor pe la 3 din Otopeni.
Ei, oricum am prins ditamai aglomerația pe la Predeal, drept care la un moment dat, după croşetări pe străduțe laterale, am întors şi am luat-o înapoi spre Braşov ca să intrăm pe Cheia. Pe Cheia se mergea, încet, dar se mergea. Am ajuns şi în Moreni city al lui Vulturu', ai lui tare simpatici, nu ne-au lăsat să plecăm fără să servim un păhărel.
Am ajuns fără probleme în Bucureşti, încă pe lumină - boierie maximă.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş