De la revelionu' trecut de când n-am reuşit să vizităm fabrica de bere Csíki sör rămăseserăm cu gândul să facem cumva să o vizităm. După ce s-a decis în gaşcă să facem revelionul la Arcuş s-a vehiculat ideea să facem rezervare (ştiam de anul trecut că aşa trebuie). Noroc că Iulian ştia pe cineva la Miercurea Ciuc şi prin acea persoană am aflat când am putea să ne programăm în zilele cât eram în zonă şi care sunt "pachetele" oferite. Aveau disponibil doar duminică 30, de la 9. Şi am optat cu toții pentru maximum de ofertă, cea cu degustare nelimitată şi masă cu ciolan în pâine. 65 de lei.
După ce veniserăm pe de 29 şi se chefuise îndelung noaptea a fost o mare provocare să ne trezim la 7 şi să sărim în maşini la 8. Daaar, morți-copți, ne-am mobilizat cu toții (doar Domi era prea obosit şi nu s-a simțit în stare) şi am pornit la timp. Am ajuns la fără două trei minute, deci la limită. Mai erau câțiva oameni ce aşteptau.
Am şi pornit pe urmele ghidului nostru, care ne-a fermecat cu povestirile sale. Avea şi discursul standard cu faptele şi datele dar pe lângă se adapta imediat la ce mai zicea sau întreba unul-altul. Vorbea în acea română haioasă pe care o poți auzi prin Covasna-Harghita şi era genul bonom. Am aflat că a fost într-o vreme şi primar în Sânsimion.
Prezentarea a început cu o degustare de bere nefiltrată la draft - apropo, absolut grozavă - timp în care noi ne înveseleam iar el ne explica cum e cu berea nefiltrată, ce cantități produc şi istoricul fabricii şi al clădirii. Multe date interesante, totul condimentat cu istorioare şi chestii amuzante.
Folosesc doar malț, apă din puț de mare adâncime din zonă şi hamei de Covasna. Fără artificii de scurtare a termenului de facere al berii, fără pasteurizare, făra niciun adaos. Şi da, am testat ce spunea nenea, da, după berea asta a lor nu te doare capul a doua zi. A, şi musai trebuie menținută la rece ca să îşi păstreze gustul. Şi are termen destul de scurt de garanție.
Apoi am pătruns după uşile de sticlă pe unde se vedeau tancurile metalice. Primul lucru care ne-a frapat - mirosul vegetal puternic şi specific - mix de hamei şi malț fierte.
Un pic neaşteptat, dar nu neplăcut.
Aici gazda noastră ne-a purtat pe scări şi coridoare, am văzut cum arată materia primă, am văzut tancurile de fermentare, apoi cele de răcire, ajungând apoi la linia de îmbuteliere şi la punctul terminus al turului, barul.
Foarte cochet, ultra-hipsteresc, fuziune de rustic cu industrial dar cu mult bun-gust (părerea mea). Aici aveam din nou acces la un dozator de bere nefiltrată dar şi la unul cu bere cu afine.
Iar pe mese ne aşteptau aburind pâini fotogenice pe nişte funduri de lemn. Ei, în mijloc era ciolanul - în miezul pâinii proaspăt scoase din cuptor. O demență, un deliciu. N-am putut mânca nici jumătate, dar am putut lua totul la pachet.
În final am trecut prin magazinul de suveniruri, de unde unii şi-au luat tricouri, alții halbe, în fine, erau destule chestii simpatice.
Am plecat foarte încântați, şi noi şi ceilalți împreună cu care făcuserăm turul. De la unii dintre ei am aflat că în satul alăturat există o făbricuță artizanală de ciocolată şi am zis păi hai să o vedem şi pe asta. Dar nu înainte să cumpărăm beri csikisor de la magazinul fabricii. Doar că magazinul deschidea târziu, pe la 2, iar noi terminaserăm turul la 11 (deja aştepta la intrare alt grup).
Mergem să vedem făbricuța de ciocolată - manufactura Krausz. Satul Sântimbru, strada Malom nr 118. Era o casă- casă, cu o anexă mai nouă unde era manufactura. Proprietarul, un tânăr entuziast temperat, cu pasiune în ce făcea, ne-a povestit cum s-a apucat de afacerea asta, cu fonduri europene, ce face, cum, ce peripeții în găsirea rețetei perfecte de ciocolată a avut, cum se toarnă pralinele, cum se face ciocolata, multe, multe chestii, şi de viață, şi de business. Iar mirosul ciocolatei în aparatul care o încălzeşte şi o amestecă... o nebunie. Ne-am luat ciocolate cu toții, alături de încă o amintire plăcută.
Chiar a fost o dimineață deosebit de reuşită. Toată această dorință de a face ceva bun pentru ei şi comunitatea lor, lupta cu fel de fel de piedici, soluțiile, faptul că rezistă şi fac treabă bună şi de calitate... că totuşi mai există oameni mişto, care pun mare preț pe calitatea a ceea ce fac... arată că totuşi se poate, că există speranță... dacă reuşim să scăpăm de păduchii din frunte.
În orice caz, pentru noi 30 ianuarie 2018 va rămâne în istorie ca ziua în care ne-am trezit devreme în vacanță... ca să mergem să bem. Şi record de băut bere dimineața - ora 9:30.
Comentarii