M-am trezit buimacă şi am avut o fracțiune de gând să mă culc la loc în loc să sar din pat şi să mă echipez pentru plantare. Nu l-am lăsat să câştige.
La 6 jumate dimineața mă plimbam cu metroul până la Izvor. Când am ieşit din metrou şi am traversat parcul soarele răsărise deja, se luminase şi era un friguleț care m-a trezit bine de tot.
La autocare am dat de o mare de oameni, toți veniți pentru plantare şi organizați de T.E.D. Adventure. Oriunde mă uitam vedeam figuri cunoscute de prin excursii de-a lungul anilor, am văzut şi un coleg de la cursul de ghizi... și oameni de pe la alergări...
Autocarele veneau pe rând, iar cel în care eram repartizată s-a defectat aşa că făcuseră cei de la firma de transport o schemă să trimită un altul, doar că târziu şi mai era şi prins în trafic, întâi zisese că întârzie 15 minute după care a rectificat că 45. Moment la care Ştefan a luat decizia să ne repartizeze în restul de autocare şi câteva maşini personale ca să plecăm fără alte întârzieri.
Am dormit în autocar - asta e ceva rar la mine - aşa că timpul a trecut repede. M-am trezit la Târgovişte, de unde mai era puțin până la Şotânga - locul stabilit de cei de la Plantăm fapte bune pentru această tură de împădurire.
Am ajuns, am luat-o pe o uliță din sat şi am ajuns la locul de adunare al forțelor. Era un fel de ocol sătesc - o curte imensă cu şopron şi câteva construcții. Aici aveam toalete ecologice, pompe să te şi speli pe mâini, voluntari cu ceai şi cafea pentru toată lumea. Şi apă.
Am pornit de acolo, urmați de două căruțe cu puieți, către locul de plantare propriu-zis. Am mers ceva, era un drum între dealuri, iar de la un moment dat am început sa vedem şi oameni care plantau. Erau unii mai vrednici, veniți mai de dimineață care deja intraseră în pâine. Am mers şi iar am mers, am dat de alte parcele şi grupuri mari de plantatori, aici am citit Jysk şi numele fiecărei echipe. Am trecut şi de ei apoi şi de un pârâiaş noroios, am dat de un loc de popas cu câteva toalete ecologice şi pompe de apa, am trecut de ele şi am ajuns la locul desemnat pentru noi, cei aduşi de TED.
Ne aşteptau maldăre de cazmale, un coş mare cu mănuşi de lucru industriale şi găleți. Ni s-a făcut instructajul, ni s-a indicat parcela şi go go go.
Am trecut un râuleț mocirlos şi am urcat panta până la marcajul dinspre vârful dealului şi ne-am apucat de treabă. Aveam făcute un fel de marcaje (practic cineva înfipsese cazmaua la distanțele optime între viitorii copaci şi lăsase "cicatrici" pe versant) cam unde ar trebui să săpăm gropile.
Eram echipe de doi, eu am făcut echipă cu Livia şi săpam cu rândul - o groapă ea, o groapă eu, şi imediat ce terminam una plantam şi un puiet, puneam pământ, bătătoream şi tot aşa. Mai chemam din când în când pe cineva cu apă în găleată să ude nițel puieții. Şi continuam. Se săpa greu, solul era argilos şi uscat, o parte din gropi le-am săpat în sol uscat şi tare ca piatra iar spre final, când coboram spre vale, în acelaşi sol dar mai umezit în interior, care era acum lipicios şi tare greu de scos, trebuia feliat în fel şi chip. Oricum, se pare că că majoritatea echipelor - inclusiv noi - au plantat vreo 10 puieți până la ora 13 - 13:15 când ne-am adunat la locul unde făcuserăm instructajul. Parcela era plantată toată, de sus până jos, iar frunzulițele puieților sclipeau vesel pe tot versantul.
PS. De aici scrisesem aseară înca o grămadă, am dat să se publice... și azi văd că s-a dus dracului tot și e la același nivel de alaltăieri. Mama ei de aplicație de rahat! M-a sabotat grav...
Ideea care n-a vrut să se salveze era legată de atmosfera și puterea de a face lucruri bune de amploare atunci când un număr mare de oameni lucrează împreună, în echipă, pentru același scop. Cei aproape 250 de voluntari aduși de inimoșii de la T.E.D. au venit cu drag. Toată lumea a făcut tot ce i-a stat în putință ca plantarea să se realizeze, s-a lucrat în echipe, toată lumea a ajutat pe toată lumea, în același timp toată lumea s-a și distrat, mulți au venit și cu copiii - au fost oameni de absolut toate vârstele - de la cei cu părul alb la copii de câțiva ani. Și rezultatul a fost remarcabil - un versant întreg plantat complet în doar câteva ore (practic cam de la pe 11 la 1). A fost și mai evidentă puterea mai multor oameni dacă mă gândesc la plantarea Pastel față de plantarea de la Șotânga. Ce pot face 25 de oameni și ce pot face 250...
Comentarii