Mă cam enervează cărțile motivaționaloide, în sensul că de regulă conțin un strop de ceva ok şi mult bullshit. Şi de fapt mă calcă pe nervi când văd că unii le iau foarte ad literam, ca pe un soi de biblii. De fapt nu ştiu de ce mă deranjează - în fine (ba da, fanatismul în orice).
Deocamdată m-am apucat să citesc cartea recomandată de Cornel de la Banometru, "Da sau nu". Începe tipic, cu un soi de parabole, cu o călătorie inițiatică, cu informații date cu lingurița, în doze mici. Fondul informației pare a fi ok şi poate chiar se va dovedi folositor. Dar rămâne de văzut. Mai provocator e J. Krishnamurti - dar comparația e absurdă - e ca şi cum aş compara mere cu aeronave.
Cert e că deocamdată la primele întrebări din "da sau nu" e clar, tot habar n-am ce vreau cu adevărat. Care e acel ceva de care chiar am nevoie cu adevărat, nu acele multe ceva-uri pe care le doresc dar care nu-s neapărat atât de importante, chestii pe care chiar dacă le obțin nu asigură decât o oarece satisfacție temporară... Tot aici mă bălăcesc şi nu îmi fac timp să gândesc. Sau poate nu vreau încă să aflu? Foarte bizar. Da' poate chiar mai am de învățat sau trăit neşte chestii înainte să mi se limpezească gândirea, naiba ştie.
Viața e un mare mister... şi nu strivesc corola de minuni a lumii... Mai ales că trăiesc chestii bizare - după standardele obişnuite - de la o vreme - şi nu-mi displace.
Comentarii