Treceți la conținutul principal

Ziua Cătălinei

Sâmbătă a fost o zi foarte plină. De dimineață până la 5 am fost la plantare - aici am fost prima ajunsă acasă din grup, doar pentru că mi-am luat inima-n dinți să întreb dacă mă poate lăsa autocarul la mine în cartier, dacă tot veneam dinspre Târgovişte şi treceam prin fața blocului. Şi ca să vezi, s-a putut.

Imediat după un duş şi o schimbare de țoale am pornit spre Cătă şi Vali. Credeam că ajung ultima (începutul petrecerii fusese anunțat la ora 5, iar eu am ajuns pe la 7), da' am sosit printre fruntaşi. Apoi au tot sosit oamenii rând pe rând. Am pendulat între stat în casă şi halit delicioasele plăcinte şi ieşit în balcon cu fumătorii la taclale. Am reuşit să fac şi una şi alta. Nu credeam să pot halesc atâta mai ales după festinul grătaragesc de la plantare, dar... dă-i cu plăcinte, dă-i cu vin şi s-a făcut loc chiar şi pentru sarmale şi desert.
De trăncănit s-a trăncănit mult şi despre toate, despre cum a fost în Spania - povesteau Baftă şi Vera, alte călătorii, recomandări prin Turcia, shopping, cum a ajuns Mihai să participe la Iron Man şi apoi mergând pe firul istoriei lui personale, cum s-a transformat în urmă cu câțiva ani dintr-un corporatist gras în antrenor la Worldclass... cum se face "marketing" prin edituri versus prin companii mari să zicem orange...

Ca de fiecare dată atmosfera a fost mişto, toată lumea s-a simțit bine... De astă dată nu s-a dansat, dar a fost mişto oricum. Momentul cadoului a fost tare amuzant.

Au venit şi oameni ce nu mai participaseră demult la adunările de gaşcă, Tode şi Lus, din păcate alții nu au putut veni - Domi, Maria, Mitzi....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...