Treceți la conținutul principal

Ziua Cătălinei

Sâmbătă a fost o zi foarte plină. De dimineață până la 5 am fost la plantare - aici am fost prima ajunsă acasă din grup, doar pentru că mi-am luat inima-n dinți să întreb dacă mă poate lăsa autocarul la mine în cartier, dacă tot veneam dinspre Târgovişte şi treceam prin fața blocului. Şi ca să vezi, s-a putut.

Imediat după un duş şi o schimbare de țoale am pornit spre Cătă şi Vali. Credeam că ajung ultima (începutul petrecerii fusese anunțat la ora 5, iar eu am ajuns pe la 7), da' am sosit printre fruntaşi. Apoi au tot sosit oamenii rând pe rând. Am pendulat între stat în casă şi halit delicioasele plăcinte şi ieşit în balcon cu fumătorii la taclale. Am reuşit să fac şi una şi alta. Nu credeam să pot halesc atâta mai ales după festinul grătaragesc de la plantare, dar... dă-i cu plăcinte, dă-i cu vin şi s-a făcut loc chiar şi pentru sarmale şi desert.
De trăncănit s-a trăncănit mult şi despre toate, despre cum a fost în Spania - povesteau Baftă şi Vera, alte călătorii, recomandări prin Turcia, shopping, cum a ajuns Mihai să participe la Iron Man şi apoi mergând pe firul istoriei lui personale, cum s-a transformat în urmă cu câțiva ani dintr-un corporatist gras în antrenor la Worldclass... cum se face "marketing" prin edituri versus prin companii mari să zicem orange...

Ca de fiecare dată atmosfera a fost mişto, toată lumea s-a simțit bine... De astă dată nu s-a dansat, dar a fost mişto oricum. Momentul cadoului a fost tare amuzant.

Au venit şi oameni ce nu mai participaseră demult la adunările de gaşcă, Tode şi Lus, din păcate alții nu au putut veni - Domi, Maria, Mitzi....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş