Interesant cum nu seamănă zilele între ele... chiar dacă seamănă. Sunt zile de hibernare şi zile de înflorire.
Ultimele zile au fost cumva mai bogate în emoții bune şi marcate de deschidere. Am mai citit câte un pic din J. Krishnamurti şi simt că unele chestii mă ajută în feluri greu de explicat. Cum încă nu mi-e mie clar ce şi cum, găsesc încă imposibil de pus în cuvinte ce mi-a luminat toată treaba asta. Pare c-aş fi trecut de un fel de autoblocaj într-un mod pe care nici măcar nu pot să zic că îl înțeleg. Pur şi simplu l-am acceptat şi după asta s-a diminuat şi a dispărut. Bizar, again. Dar cum spuneam, îmi place bizarul ăsta.
Astă seară am avut oarece revelație despre încredere. Am încredere. Nu ştiu cum aşa şi de unde, nici măcar exact în cine, dar am. Interesantă revelație în mijlocul Afi-ului, căutând un Vodafone ca să plătesc o factură.
And later, cugetări pe banda de alergare. Am disecat o temere, sau nelinişte recentă... s-a dovedit a fi o teamă de separare, de reindividualizare, teama de opusul a ceea ce am simțit în ultima vreme, mai ales în ultimele zile. Aplicând ideea lui JK am încercat să devin una cu temerea asta, să o înțeleg, să mă înțeleg, să fiu această temere... mă rog, sună aiurea şi ca dracu şi naiba să înțeleagă asta, dar în momentul ăla am înțeles că totul e ok şi-şi, orice ar fi. Apoi gândurile s-au calmat. Am alergat doar jumătate de oră, că am de făcut pregătiri pentru mâine, dar asta e povestea ce va urma... mâine.
Cumva, ceva, nu de multă vreme, s-a schimbat subtil. Gen level completed. Şi am revenit la ceva mai vechi, la trăiri şi senzații mai vechi, dar cumva ceva e diferit, mult mai detaşat, mai jucăuş în acelaşi timp şi mai prietenos. Greu de explicat. Dar totul e în acelaşi timp familiar şi nou, imprevizibil. Şi intens, dar alfel decât before "death". Fără bariere, fără aşteptări, fără condiții. Well, it's all in my head, încerc să accept şi înțeleg realitatea fără să las mintea să facă drifturi şi derapaje cum îi place ei, ca să mă ducă spre ce concluzii mi-ar plăcea să trag, nu spre ce e pur şi simplu. Altfel, nimic nu s-a schimbat, doar modul în care încerc să privesc lumea şi întâmplările şi oamenii... sper să fie un mod mai bun. Cel puțin aşa pare.
Ultimele zile au fost cumva mai bogate în emoții bune şi marcate de deschidere. Am mai citit câte un pic din J. Krishnamurti şi simt că unele chestii mă ajută în feluri greu de explicat. Cum încă nu mi-e mie clar ce şi cum, găsesc încă imposibil de pus în cuvinte ce mi-a luminat toată treaba asta. Pare c-aş fi trecut de un fel de autoblocaj într-un mod pe care nici măcar nu pot să zic că îl înțeleg. Pur şi simplu l-am acceptat şi după asta s-a diminuat şi a dispărut. Bizar, again. Dar cum spuneam, îmi place bizarul ăsta.
Astă seară am avut oarece revelație despre încredere. Am încredere. Nu ştiu cum aşa şi de unde, nici măcar exact în cine, dar am. Interesantă revelație în mijlocul Afi-ului, căutând un Vodafone ca să plătesc o factură.
And later, cugetări pe banda de alergare. Am disecat o temere, sau nelinişte recentă... s-a dovedit a fi o teamă de separare, de reindividualizare, teama de opusul a ceea ce am simțit în ultima vreme, mai ales în ultimele zile. Aplicând ideea lui JK am încercat să devin una cu temerea asta, să o înțeleg, să mă înțeleg, să fiu această temere... mă rog, sună aiurea şi ca dracu şi naiba să înțeleagă asta, dar în momentul ăla am înțeles că totul e ok şi-şi, orice ar fi. Apoi gândurile s-au calmat. Am alergat doar jumătate de oră, că am de făcut pregătiri pentru mâine, dar asta e povestea ce va urma... mâine.
Cumva, ceva, nu de multă vreme, s-a schimbat subtil. Gen level completed. Şi am revenit la ceva mai vechi, la trăiri şi senzații mai vechi, dar cumva ceva e diferit, mult mai detaşat, mai jucăuş în acelaşi timp şi mai prietenos. Greu de explicat. Dar totul e în acelaşi timp familiar şi nou, imprevizibil. Şi intens, dar alfel decât before "death". Fără bariere, fără aşteptări, fără condiții. Well, it's all in my head, încerc să accept şi înțeleg realitatea fără să las mintea să facă drifturi şi derapaje cum îi place ei, ca să mă ducă spre ce concluzii mi-ar plăcea să trag, nu spre ce e pur şi simplu. Altfel, nimic nu s-a schimbat, doar modul în care încerc să privesc lumea şi întâmplările şi oamenii... sper să fie un mod mai bun. Cel puțin aşa pare.
Comentarii