Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la centrul de zi se distrează de minune, și noi odată cu ei. Joculețele Oanei la care micuții participă trup și suflet, ăn care intrăm și noi, ne fac să nici nu simțim cum trece timpul. Apoi, în clasă, când au scos din rucsăceii-cadou cadouașele de la Moșu' și au văzut mickey-minnie-urile de pluș au fost în culmea fericirii. Niște copilași foarte dezghețați și simpatici.
Apoi, odată întorși, s-a decretat începerea Secret Santa. Fiecare trăsese la sorți numele unui coleg și-i luase ceva, cadourile au fost așezate sub brad. Acum fiecare, pe rând, ia cadoul cu numele său, îl deschide și încearcă să ghicească de la cine e cadoul. Distracție maximă! N-am mai râs demult așa! Multe momente vesele. Unul dintre ele e chiar deschiderea cadoului meu pentru Luci. Da, am avut o sclipire de inspirație când am ales accesoriile de pirat, au făcut senzație. A fost exact cum am vrut, amuzant. Apoi muncă la greu, și încă am avut noroc că s-a mai putut reporta pe luni o parte. oricum am terminat ce aveam de făcut abia pe la șapte jumate... Dar, cum ieri seara am terminat revista școlii și i-am trimis-o Deliei, măcar nu mai stau cu grija că mai tre' să lucrez și acasă. Și o să dooorm, ooof, de vreo săptămână dacă nu mai mult simt că iar s-a adunat oboseală. Și nu e nimeni de vină în afară de mine, că mă culc târziu, și asta complet aiurea, fără vreun motiv rezonabil.
Comentarii