micutze aberatzii

Asta cu Papură Vodă se bazează pe ceva istoric, culmea! Mai multe aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Craiovei#1735-1770_.C8.9Aara_lui_Papur.C4.83_Vod.C4.83 Mă întreb cum o să se numească epoca actuală în istorie, peste vreo sută-două de ani. Pentru mine e tot un soi de țara lui Papură. Legi fărădelege, democrație doar în sensul periorativ al cuvântului, capitalism socialist, hoție de stat... Mă gândeam la un moment dat, în timp ce citeam Lacunarele lui Conu, unde vorbea într-un fragment despre în ce hal s-a ajuns în zilele noastre... oare chiar așa e? sau doar așa resimțim noi, părtinitor, că doar alte vremuri n-am trăit, în afară de astea?! Oare pe vremea Imperiului x sau Y era mai bine? Oamenii or fi dus-o mai bine? Să fi avut valori mai înalte? Parcă, dacă mă gândesc mai bine, parcă nu. Adică marea majoritate, masa, era la fel, doar că ghidată de alte legi, alte cutume... dar în esență la fel. Sau nu? E tare greu de spus. Poate tineretul studios să fi fost animat de valor...

Ia să vedem... Am fost la "Vițelul de aur" la ARCUB - asta ar fi trebuit sa scriu data trecută, dar uitasem... A fost mișto, mi-a plăcut mult, și mi-a deschis apetitul să recitesc Ilf și Petrov. Drept care, daca de black friday colegii au facut comanda de pe elefant.ro, am comandat și 12 scaune, și Vițelul de aur - e bine ca ambele sunt edițiile necenzurate, ce citisem eu în secolul trecut avea pe ici pe colo pasaje ce se terminau cu puncte puncte. Așa... a mai fost serbarea de după ziua lui Ionel... în Stuf, joia. Chitiți să dansăm. La locul faptei - surpriză! Era concert Ada Milea. Canci dans. Concertul s-a terminat abia pe la 12 și ceva. Am mai dansat ce-am mai dansat după... doar până pe la ora 2... și ceva. Iar a doua zi, cum era musai s-ajung la 9 pentru Happy Friday, am ajuns, nu-i vorbă, dar am fost zombi toată ziua. A fost mini-agitațiile black-friday-ene, mărturisesc c-am comis-o și eu, am comandat condimente de pe pastaidevanilie și cărți de pe elefant.ro. Și...

Parcă n-am mai scris pe blog de nu știu când. Și cică, de fapt, de pe 11 noiembrie. Dar zău, parcă au trecut ani de-atunci. Munca e di vină. Mda. Imediat după ce-am isprăvit naibii cu serbările am constatat c-am rămas cu sechele de stres. Parcă eram mereu în priză, că trebuie să fac aia, ailaltă, mama măsii. Și de fapt, "trebuia musai" era doar în capul meu. Luasem "to do"- urile mult prea în serios, și au fost căcălău. Până mi-am dat seama că o luasem naibii pe arătură, de parcă puii mei, agenția ar fi fost a mea și totul depindea de mine. Căcat. M-am trezit, dar de muncit pe brânci n-am scăpat, că deh, e final de ani și apar fel de fel de super-extra-mega urgențe de la clienți care brusc își dau seama că le trebuie nu-știu-ce acum, dar acum, am zis! Așa că stai, frățică și muncește în fiecare zi peste program, treyește-te dimineața ca bătut, cu un ne-chef total și ia-o de la capăt. Ba, colac peste pupăză, m-am trezit și cu o colaborare. M-am bucurat. Dar acum mă c...

Au fost atât de multe evenimente în ultima vreme încât nici nu le mai știu... a fost agitația cu pusul termopanelor, urmat de găsitul unui zugrav care să repare dupî pusul termopanelor... o odisee care s-a încheiat fix de ziua mea... Petrecerile au început cu anunțul-fulger al lui Dog de reîntoarcere in the city și băuta din Anton Pub... Drăguț clubul, doar că muzica urla prea tare, nu te puteai auzi decât strict cu cine era imediat lângă tine... fiind Haloween, prin centrul vechi și prin oraș umblau diverși costumați... Apoi vineri, de 1 noiembrie, a fost party cu fetele de la dansuri in Oldies, de ziua lui Rali și a mea, cu tematică de Haloween... nebunie, distracție, păcat că se închide clubul... cică aia a fost ultima petrecere pe care-au mai găzduit-o. ... petrecere precedată, de altfel, de o serbare (în aceeași seară) de ziua Cătălinei, de la care n-am vrut să lipsesc... ... urmată, a doua zi, de tradiționala serbare la moșia lui Ottu de ziua lui (care a ținut două zile)....

O ceață dens-lăptoasă sclipitoare târându-se pe câmpii și pe văi. Soare, cer albastru de voroneț pictat cu fruzișuri colorate pe dealuri. Mere, gutui licărind prin pomii încă încărcați. Miros de toamnă. Frunze căzute, răcoare. Și da, acum miroase a toamnă adevărată. Frumusețe efemeră. Apusul turcoaz-portocaliu-roz-mov se oglindea transfigurat fantastic în apele lacului, înfiorate de o briză subțire. Era incredibil de frumos. Și în două minute culorile s-au stins, totul a virat în mov tern. Parcă cineva a astins lumina în sala de bal.

Iarăşi o săptămână în care se întâmplă atâtea de nu mai am vreme (psihic) de nimic. Sâmbătă-duminică - excursie în Iezer-Păpuşa. Dormit la Cabana Cuca, drumeţie către vârful Păpuşa. Vreme superbă. Toamnă adevărată, ceţuri dense, apoi soare, apoi nor, apoi iar soare. Frunze colorate. Luni aflu că vin termopanagiii marţi dimineaţa. Aşa că luni seara dă-i şi strânge tot ce se poate în cutii şi saci, până târziu. Cu tocmai aflasem că săptămâna asta e jale cât o să fie de muncă la job, am anunţat că o să vin la muncă după ce scap de termopani. Ăştia ziseseră ca vin pe la 9-10. Marţi dimineaţa cu noaptea-n cap am mutat toate cele ca să aibă loc să îşi facă treaba. Şi stăm şi stăm, trece 9, trece 10, se face 11. Vorbim, ne sfătuim, hotărâm să stea acasă doar maică-mea, în ideea că ăia oricum nu se ştie când or veni ((şi dacă or veni). Au apărut spre ora 1, au pus termopanele. La muncă - muncă grămadă, am stat până târziu. Şi ajunsă acasă m-am apucat să strâng moloaze, tencuieli bucăţi ...

Şi-o făcui şi p-asta! Am participat la cursa de ştafetă la Bucharest International Maraton. Am reuşit să alerg 10,5 km în 66 de minute. Nu-i chiar rău, o oră şi 6 minute, mă aşteptam să fac mult mai mult. Mai ales că nu pot să zic caş fi alergat cel mai bine din ce-am alergat vreodată în lunile astea de alergat, ba chiar dimpotrivă. N-a fost uşor, şi mi s-a părut că nu se mai termină odată. Dar iaca, o făcui şi pe-asta! Colegii de ştafetă au fost super! Şi când te gândeşti c-am ajuns la concurs mai mult prin forţa împrejurărilor decât c-aş fi ţinut morţiş... aşa am alergat cu numele Irinei pe numărul de concurs, practic am trăit visul ei. Păcat că s-a accidentat, păcat că n-a putut participa, ar fi meritat, la cât s-a chinuit, la cât s-a antrenat şi la cât şi-a dorit să participe. Dar măcar n-am făcut-o de ruşine, am reprezentat-o foarte onorabil. Oricum, alergatul ăsta chiar a fost o experienţă! Hmmm, poate la anu' pe vremea asta voi participa la semimaraton. Iar vineri am sărb...

Stare de toamnă. Emoţie de toamnă. Octombrie care-a intrat în scenă cu două zile mai devreme furtunos, cu frig, ploaie şi vreme de final de noiembrie, diluvian, apocaliptic la modul soft. Miros mai degrabă de iarnă decât de toamnă. Dar va veni şi toamna colorată, caldă, uneori ceţoasă, uneori friguroasă. Iubesc toamna!

De toate amestecate. A fost în piaţa Enescu Barbera Quarteto, a fost Cobzality, mi-au plăcut, fiecare în alt fel. Am ajuns mult mai rar decât mi-aş fi dorit. Au fost două ieşiri cu fetele, prima la berăria Gambrinus, a doua la Cristina la curte, la un grătar (al nostru octobergrătaren ediţia a doua). A fost o seară când am plecat de la serviciu, cerul era înnorat iar apusul arăta de parcă cerul ardea în flăcări împietrite într-un timp dilatat la infinit. A fost ploaie trei zile în continuu. A fost o vreme o lume lacustră, care - culmea - nu m-a deprimat. Chiar m-am distrat cu ploaia, mi-a plăcut oarecum, în ciuda vântului furtunos. Sâmbătă a venit un nene la la firma care a reabilitat blocul şi a mai făcut măsurători încă o dată la ferestre - poate se apropie momentul când ne-or schimmba şi nouă lemnăria şi ne-or pune termopane, la... vreo 5-6 luni de când au terminat tot blocul... Am descoperit că n-am citit Idiotul, deşi l-am cumpărat demult, m-am apucat să-l citesc şi-mi place...

O sonată din concertul de ieri.

stare incertă. Ba m-apucă chef sa scriu chestii profunde. Ba poetisme. Vad că mă molipsi Maria cu pasa ei poetică. Da' io nu şi nu. Nu sciu nimic. Nici deep, nici poetic. Na! tot aşa cu muzica. Un haos general. vreau să încep 1000 de chestii şi evident nu m-apuc de niciuna. aşa că... Vântul se zbuciumă turbat. Gânduri se învălmăşesc prin unghere, măturate fără milă. Stopi inexistenţi zboară pe aripile amintirii. E o zi ciudată. E 18. Cineva ar fi putut împlini 41 de ani. Ce-ar fi fost dacă... Aş.. Dar nu. Am citit ieri un articol cum că s-a demonstrat că exprimarea în scris a trăirilor, situaţiilor traumatice etc e terapeutică. Se pare că am descoperit asta by myself de ani de zile, de când am început blogul ăsta. De unde rezultă o chestie de bun-simţ: dacă simţi că ceva îţi face bine, înseamnă că aşa e. Imagini. Un cer de aur. Cărăbuş metalic. Urletul vântului. Porumbel călător. Metafore nenăscute. Versuri neîncepute. nerostite. negândite încă. Oare u...

O perioadă agitată, asta ar defini cel mai bine săptămânile astea. Pe fundal, Roşia Montană cu toate cele, agitaţie, speranţe, dezamăgiri, informaţii din ce în ce mai multe, controverse cu şi fără rost. În prim-plan, agitaţiile obişnuite. Pe la muncă, pe ici, pe colo. Vineri-sâmbătă-duminică am avut abonament la Balkanik Festival . Evident, în acelaşi timp au început concertele din piaţa Festivalului Enescu, şi, cum altfel, nu puteam fi în două locuri în celaşi timp. Aşa se întâmplă mereu, fir-ar să fie! Ba nu e nimic, ba  sunt toate deodată! Ba a mai fost şi ziua lui Petre... aşa că sâmbătă nu am fost nici la Balkanik, nici la Enescu. Oricum dimineaţă alergasem prin Herăstrău şi pe urmă mă luase o răcealo-sinuzito-ceva, aşa că nu eram deloc în formă.

Şi a fost sfârşit de săptămână. Şi ne-am dus la munte. 11. Urcat pe Jepii mici. Frumos. Cer senin, soare cald dar nu excesiv. Spectaculos. O capră neagră. Multă lume pe traseu. Lume de tot felul. Cabana Caraiman. Popas. O bere, o gustare. Apoi uşurel, către Omu, fără să ne abatem pe la Babe. Le-am salutat din depărtare. Pe platou - furnicar. Incredibil de mulţi oameni, mergând care încotro, spre Crucea Caraiman, spre Coştila, spre Babele, spre Omu. Încă vreo trei ore până la Omu. Spectaculos, mai ales porţiunea de trecere de pe un masiv pe altul. O turmă de oi în vale, un behăit, o talangă. Ne întâlnim cu mulţi oameni care veneau dinspre Omu. În fine, ajungem la cabană. Ne întâmpină un vânt rece, tăios, constant, care te face să îngheţi instantaneu, stând în plin soare. Ne instalăm la cabană. Până ne schimbăm de hainele transpirate, până începem să desfacem haleala camera începe să se populeze. Uşor-uşor se umple de tot. Se ocupa cele circa 40 de locuri de la...

Astă seară cerul s-a împurpurat. Norii amenințători s-au lățit peste cer, ca niște pături pufoase groase. Iar lumina cernută dinspre apus i-a iluminat feeric dar puțin creepy, culoarea purpurie-grena îți cam dădea fiori. Nu-i de colo să vezi cerul atât de însângerat. Alergam către epicentrul norilor, vântul se zbuciuma, dar parcă ceva-mi spunea că n-o să plouă. Așa c-am reușit și de data asta să termin alergarea neplouată. Se pare că, până la urmă, o s-o înlocuiesc pe Irina în proba de ștafetă 4x10km de la Maratonul București. Mi-e nițel nu-știu-cum, că n-am mai alergat 10 km până acum. Duminică, la crosul gala societății civile din Herăstrău am alergat 7km și am fost ok. astă seară am făcut o alergare de 8,6km. Poate o să reușesc, chit că nu mă prea încântă ideea să alerg în centrul orașului, printre betoane, în soare. Dar hai s-o fac și pe-asta.

Mi-e că și de data asta toată agitația cu protestele o să dea chix cumva. Că cineva, cumva, manipulează ceva și noi suntem, ca de obicei, marionetele. Că mizele sunt altele și noi habar n-avem. Urăsc să am iar acest sentiment că orice-aș face, tot degeaba. Ok, ieși în stradă. Și cu asta ce-ai făcut, cum bine spunea un coleg de muncă. Protestezi. Și? Da, te simți oarecum cu sufletul împăcat că ai făcut și tu ceva, că ai luat poziție, nu doar ai semnat petiții pe net, ai dat like-uri și ai scris vorbe-n vânt. Dar lipsește finalitatea. Mă tem că nu se va schimba nimic. Si, poate mai rău, pentru cei ce visează revoluții - amintiți-vă de decembrie '89. Ce s-a sperat și unde s-a ajuns. Niște șmecheri care știau ce fac s-au înscăunat în locul ălor vechi, ne-au păcălit big time. Mereu sunt unii care trag niște sfori și întorc orice s-ar întâmpla în folosul lor. Băsescu probabil visează să fie dat jos Ponta, Ponta visează să scape de Băsescu și probabil sunt alții care tare îți doresc să sc...

Atâtea feluri de ziduri... Sociale, personale... Practic orice poate fi un zid. Asta ne-a reamintit Roger Waters cu The Wall. Un show fantastic, din toate punctele de vedere: muzică, scenografie, proiecții, sunet, mesaj. Zidul din cărămizi umane, al urii de stat, format prin războaie calde și reci, motivat prin religii, ideologii și alți monștri, zid alimentat din fragedă pruncie de educația dată, de îndoctrinare... Zidul dintre sexe, ridicat de suferințele personale și dezamăgirile trăite, pe bazele puse tot de educație, de societate, de anturaj... Zidul pe care-l ridicăm ca să ne apărăm față de ceilalți, zid ale cărui baze se pun din copilărie... Zid pe care-l ridică mamele ca să izoleze copilul, să-l răpească lumii și să-l păstreze pentru sine... (legat de asta, un articol aici:  http://agenda.liternet.ro/articol/17062/Iuliana-Iustina-Stanculescu/Ciocanul-sau-despre-dependenta-materna-a-barbatilor-The-Wall-la-Bucuresti-2013.html . Sincer, cred că nu e doar asta - the evil ...

Muncă, zile de naștere, beri, iar munci, iar beri, workin' overtime, haos, haos. O săptămână care parc-a durat o lună. Cu bune și rele. Iar săptămâna de dinainte... abia dacă mai știu ce-a fost. Sunt obosită. Și mâine... The wall.

Ştiam ceva, vag de un sat acoperit de steril, de un lac colorat ireal, dar habar n-aveam ca e unul şi acelaşi lucru. De nume, ce sa mai zic. Habar n-aveam. Noroc că ai noştri s-au documentat cu obiectivele de vizitat prin zonă şi stabiliseră să mergem să vedem satul dispărut, Geamăna am aflat că se numeşte. Am ajuns. Prima imagine - un câmp selenar gri uscat. Am început să dăm ocol lacului. Mai încolo a apărut si apa în culori ireale. Şi urmele existenţei satului - turla bisericii. O biserică care a fost frumoasă, înghiţită de nămol, cu tot cu sat... au scris alţii lucruri foarte frumoase: http://areyouready.ro/calatorii-in-romania/geamana-legenda-bisericii-scufundate/ Ca în poza alăturată arăta satul scufundat... sursa:  http://www.bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346 Iar acum... un loc selenar, într-o parte steril uscat, crăpat, mai încolo ape portocalii brăzdate de vinişoare albe, dincolo îngemănate cu ape de un turcoaz imposibil, sub un ...

Şi a fost o săptămână minunată, cu cortul prin Apuseni. Primul popas - la Roşia montană, lângă Tăul Ţapului. De câţi ani mă tot gândeam cum sa fac, să dreg şi sa ajung la Roşia Montană! Dacă nu era accidentul, aş fi ajuns acolo din 2011, spre finalul lui august. N-a fost să fie atunci, a fost să fie acum. Roşia Montană, cu vechea denumire romană - Alburnus Maior. Abrudul se numea la acea vreme Alburnus Minor. Provenite din cuvântul dacic abrudiom , însemnând aur. Cum e Roşia Montană? Un sătuc pitoresc, plin de verdeaţă, cu elemente contrastante. Lucrurile valoroase nu sar în ochi, ba sunt chiar puţin ferite de ochii lumii. Vorbesc despre Muzeul Mineritului din Roşia Montană , care pe net e depăşit ca vizibilitate de Muzeul Aurul Apusenilor al celor de la RMGC, care folosesc şi ei în denumire sintagma Muzeul mineritului. Deşi am aşteptat multicel să intrăm, din cauză că se arseseră nişte becuri în galeriile de vizitat, a meritat cu vârf şi îndesat. Domnul inginer Dorin Rus...