Treceți la conținutul principal

Multe, multe, multe

Au fost atât de multe evenimente în ultima vreme încât nici nu le mai știu... a fost agitația cu pusul termopanelor, urmat de găsitul unui zugrav care să repare dupî pusul termopanelor... o odisee care s-a încheiat fix de ziua mea...

Petrecerile au început cu anunțul-fulger al lui Dog de reîntoarcere in the city și băuta din Anton Pub... Drăguț clubul, doar că muzica urla prea tare, nu te puteai auzi decât strict cu cine era imediat lângă tine... fiind Haloween, prin centrul vechi și prin oraș umblau diverși costumați...


Apoi vineri, de 1 noiembrie, a fost party cu fetele de la dansuri in Oldies, de ziua lui Rali și a mea, cu tematică de Haloween... nebunie, distracție, păcat că se închide clubul... cică aia a fost ultima petrecere pe care-au mai găzduit-o.
... petrecere precedată, de altfel, de o serbare (în aceeași seară) de ziua Cătălinei, de la care n-am vrut să lipsesc...

... urmată, a doua zi, de tradiționala serbare la moșia lui Ottu de ziua lui (care a ținut două zile)...

apoi luni, chiar de ziua mea, sărbătorire la muncă...
a, și am uitat să zic, mi-am făcut cadou- mi-am luat mașină de cusut... am planuri mărețe legate de ea...
da, iar de ziua mea, seara, am avut parte de cea mai nașpa "serbare"... întâi că la 6 m-a sunat maică-mea că se simte rău, să vin mai repede acasă și să-i iau ceva de la farmacie... Am ajuns acasă repede și cu stresu-n gât... Din fericire începuse să-și revină, n-a fost ceva așa de grav... În schimb, cum era ea țâfnoasă și prost dispusă, a început să facă militărie cu mine - tocmai în ziua aia terminase nea zugravul lucrările de reparație și zugrăvitul - și m-a cicălit grav fă aia fă ailalltă, du aia afară, du ailaltă afară, m-a terorizat. Mai că-mi venea să o mușc de nervi. Noroc că mi-am ținut gura, totuși. Și nervii i-am folosit la ceva constructiv, așa că în seara aceea minunată, până la 12 noaptea am dat cu mătura, cu aspiratorul, cu mopul și-am lichidat praful și moloazele din casă. Per total, cea mai nașpa zi de naștere de nu știu câți ani încoace. Bine c-a trecut.

A, și tot luni am decis să-mi serbez ziua cu gașca, în Piranha, am anunțat, am făcut rezervare. Și la juma' de oră după, numa' ce-i aud pe ăștia de la muncă că tot vineri 8 noiembrie (când tocmai ce antameasem treburile în Piranha) ieș cu toată firma (cu colegii actuali și foști) în club să danseze. Aia e , mi-am zis, astea chiar n-am cum să le împac.

Și tot luni m-am hotărât să mini-serbez și cu Diana, Petre și Mirela-Mirel, inițial nu știam dacă marți-miercuri sau în weekend, marți s-a clarificat că duminică.

Ei, șu numai ce-au trecut și aceste două serbări. Au fost foarte reușite ambele, nimic de zis.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...