Treceți la conținutul principal

Run, baby, run...


Şi-o făcui şi p-asta! Am participat la cursa de ştafetă la Bucharest International Maraton. Am reuşit să alerg 10,5 km în 66 de minute. Nu-i chiar rău, o oră şi 6 minute, mă aşteptam să fac mult mai mult. Mai ales că nu pot să zic caş fi alergat cel mai bine din ce-am alergat vreodată în lunile astea de alergat, ba chiar dimpotrivă. N-a fost uşor, şi mi s-a părut că nu se mai termină odată. Dar iaca, o făcui şi pe-asta! Colegii de ştafetă au fost super! Şi când te gândeşti c-am ajuns la concurs mai mult prin forţa împrejurărilor decât c-aş fi ţinut morţiş... aşa am alergat cu numele Irinei pe numărul de concurs, practic am trăit visul ei. Păcat că s-a accidentat, păcat că n-a putut participa, ar fi meritat, la cât s-a chinuit, la cât s-a antrenat şi la cât şi-a dorit să participe. Dar măcar n-am făcut-o de ruşine, am reprezentat-o foarte onorabil. Oricum, alergatul ăsta chiar a fost o experienţă! Hmmm, poate la anu' pe vremea asta voi participa la semimaraton.

Iar vineri am sărbătorit-o pe Dana, la Berăria Bragadiru (fosta berărie germană, mi-am amintit când am ajuns că acolo şi-a serbat Virgil ziua de naştere, acum mult timp). A fost foarte mişto, şi culmea că, deşi nu ne-am aşteptat, am şi dansat la greu!

Per total, un weekend foarte tare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...