Şi a fost sfârşit de săptămână. Şi ne-am dus la munte. 11. Urcat pe Jepii mici.
Frumos. Cer senin, soare cald dar nu excesiv. Spectaculos.
O capră neagră. Multă lume pe traseu. Lume de tot felul.
Cabana Caraiman. Popas. O bere, o gustare. Apoi uşurel, către Omu, fără să ne abatem pe la Babe. Le-am salutat din depărtare. Pe platou - furnicar. Incredibil de mulţi oameni, mergând care încotro, spre Crucea Caraiman, spre Coştila, spre Babele, spre Omu.
Încă vreo trei ore până la Omu. Spectaculos, mai ales porţiunea de trecere de pe un masiv pe altul. O turmă de oi în vale, un behăit, o talangă. Ne întâlnim cu mulţi oameni care veneau dinspre Omu. În fine, ajungem la cabană. Ne întâmpină un vânt rece, tăios, constant, care te face să îngheţi instantaneu, stând în plin soare.
Ne instalăm la cabană. Până ne schimbăm de hainele transpirate, până începem să desfacem haleala camera începe să se populeze. Uşor-uşor se umple de tot. Se ocupa cele circa 40 de locuri de la prici. Nu prea aveai unde arunca un ac. Noroc ca unii se duc în sala de mese, alţii ies şi se mai plimbă. Oricum, aglomeraţia s-a simţit noaptea. Sufocant. Nu puteai decât cu greu şi fereală să te întorci de pe-o parte pe alta. Am dormit tare prost, mai şi sforăiau unii, dar ce să faci.
Dimineaţa halim, încercăm să lichidăm greutăţile din rucsaci. Pe la un 10 jumate pornim. Traseul, ales în necunoştinţă de cauză, a fost Bucşoiu - Poiana Izvoarelor - Gura Diham.
Cerul era pâclos, aşa că pozele au ieşit cam şterse. Cert e că de pe Bucşoiu priveliştea era incredibil de frumoasă. Se vedeau de jur-împrejur toţi munţii, era o panoramă fantastică. Aparatul foto mă încurca, oricum abia mă târâiam. Aşa că m-am energat pe el şi l-am băgat în rucsac. Păcat, că aş mai fi avut multe de pozat pe parcursul coborârii. Bine, pentru c-a fost a naibii de grea. Lungă, abruptă, dificilă, pe terenuri de tot soiul - grohotiş, grohotiş + stânci, stânci abrupte cu lanţuri rupte (deh, traseu neumbalt + toată coborârea dacă am întâlnit 2 mini-grupuri), apoi prin jnepeniş, pământ + grohoriş, pământ umed, pante abrupte. Coborâre continuă, abruptă, nu se mai termina. Ne-a luat 5-6 ore. Şi când te gândeşti că ziceam că nu coborâm pe Jepii mici că e prea greu! Ar fi fost joacă de copii pe lângă chestia asta.
Frumos. Cer senin, soare cald dar nu excesiv. Spectaculos.
O capră neagră. Multă lume pe traseu. Lume de tot felul.
Cabana Caraiman. Popas. O bere, o gustare. Apoi uşurel, către Omu, fără să ne abatem pe la Babe. Le-am salutat din depărtare. Pe platou - furnicar. Incredibil de mulţi oameni, mergând care încotro, spre Crucea Caraiman, spre Coştila, spre Babele, spre Omu.
Dimineaţa halim, încercăm să lichidăm greutăţile din rucsaci. Pe la un 10 jumate pornim. Traseul, ales în necunoştinţă de cauză, a fost Bucşoiu - Poiana Izvoarelor - Gura Diham.
Comentarii