Treceți la conținutul principal

Altă săptămână nebună

Iarăşi o săptămână în care se întâmplă atâtea de nu mai am vreme (psihic) de nimic.

Sâmbătă-duminică - excursie în Iezer-Păpuşa. Dormit la Cabana Cuca, drumeţie către vârful Păpuşa. Vreme superbă. Toamnă adevărată, ceţuri dense, apoi soare, apoi nor, apoi iar soare. Frunze colorate.


Luni aflu că vin termopanagiii marţi dimineaţa. Aşa că luni seara dă-i şi strânge tot ce se poate în cutii şi saci, până târziu. Cu tocmai aflasem că săptămâna asta e jale cât o să fie de muncă la job, am anunţat că o să vin la muncă după ce scap de termopani. Ăştia ziseseră ca vin pe la 9-10.
Marţi dimineaţa cu noaptea-n cap am mutat toate cele ca să aibă loc să îşi facă treaba. Şi stăm şi stăm, trece 9, trece 10, se face 11. Vorbim, ne sfătuim, hotărâm să stea acasă doar maică-mea, în ideea că ăia oricum nu se ştie când or veni ((şi dacă or veni). Au apărut spre ora 1, au pus termopanele. La muncă - muncă grămadă, am stat până târziu. Şi ajunsă acasă m-am apucat să strâng moloaze, tencuieli bucăţi de chestii, ce lăsaseră ăia. Şi lăsaseră o grămadă. Maică-mea apucase sa strângă niţel doar în bucătărie.

Iar azi, iar muncă multă, plus, colac peste pupăză, Cupa agenţiilor la gătit.
A fost distractiv şi ne-am descurcat bine. Nu ne-am calificat în finală, dar nu-i bai.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...