Ştiam ceva, vag de un sat acoperit de steril, de un lac colorat ireal, dar habar n-aveam ca e unul şi acelaşi lucru. De nume, ce sa mai zic. Habar n-aveam.
Noroc că ai noştri s-au documentat cu obiectivele de vizitat prin zonă şi stabiliseră să mergem să vedem satul dispărut, Geamăna am aflat că se numeşte.
Am ajuns. Prima imagine - un câmp selenar gri uscat. Am început să dăm ocol lacului. Mai încolo a apărut si apa în culori ireale. Şi urmele existenţei satului - turla bisericii.
O biserică care a fost frumoasă, înghiţită de nămol, cu tot cu sat...
au scris alţii lucruri foarte frumoase:
http://areyouready.ro/calatorii-in-romania/geamana-legenda-bisericii-scufundate/
Ca în poza alăturată arăta satul scufundat...
sursa: http://www.bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346
Iar acum... un loc selenar, într-o parte steril uscat, crăpat, mai încolo ape portocalii brăzdate de vinişoare albe, dincolo îngemănate cu ape de un turcoaz imposibil, sub un cer arzător de albastru de august. Priveşti şi nu îţi vine să crezi.
Frumos, teoretic. Mare lucru chimia asta! Oare cum o fi să faci o baie în lacul ăsta? Cu cât ţi-ar scădea durata vieţii, mă întreb...
http://mihai.papuc.org/2013/05/acesta-a-fost-candva-locul-meu-de-joaca/
Am dat ocol aproape complet lacului... Mai sunt case pe coasta dealurilor... Oameni care trăiesc acolo... Cu toate că nivelul lacului creşte an de an...
Am găsit pe net un articol de acum nu ştiu câţi ani despre satul Geamăna când era încă turistic: http://www.vacantesicalatorii.ro/modules/revista/articole/articol.php?artID=2182. M-au trecut fiori.
Spre coada lacului, dincolo de baraj, (n-am poze) apa era roşie, ca un sânge învechit.
Am citit mult de când m-am întors din Apuseni despre acest sat, despre steril şi de cât de „nepericulos”este... Iar concluzia mea e tristă. La cât de inconştienţi suntem în lăcomia noastră, se pare că ne merităm soarta.
http://www.formula-as.ro/2013/1064/societate-37/certej-locul-care-a-intalnit-moartea-16293
http://www.dw.de/iadul-de-la-boz%C3%A2nta/a-5177371
http://www.emaramures.ro/stiri/85803/DEZVALUIRI-Aur-cianura-si-interese-in-Baia-Mare-partea-I-
Noroc că ai noştri s-au documentat cu obiectivele de vizitat prin zonă şi stabiliseră să mergem să vedem satul dispărut, Geamăna am aflat că se numeşte.
Am ajuns. Prima imagine - un câmp selenar gri uscat. Am început să dăm ocol lacului. Mai încolo a apărut si apa în culori ireale. Şi urmele existenţei satului - turla bisericii.
O biserică care a fost frumoasă, înghiţită de nămol, cu tot cu sat...
au scris alţii lucruri foarte frumoase:
http://areyouready.ro/calatorii-in-romania/geamana-legenda-bisericii-scufundate/
Ca în poza alăturată arăta satul scufundat...
sursa: http://www.bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346
Iar acum... un loc selenar, într-o parte steril uscat, crăpat, mai încolo ape portocalii brăzdate de vinişoare albe, dincolo îngemănate cu ape de un turcoaz imposibil, sub un cer arzător de albastru de august. Priveşti şi nu îţi vine să crezi.
Frumos, teoretic. Mare lucru chimia asta! Oare cum o fi să faci o baie în lacul ăsta? Cu cât ţi-ar scădea durata vieţii, mă întreb...
http://mihai.papuc.org/2013/05/acesta-a-fost-candva-locul-meu-de-joaca/
Am dat ocol aproape complet lacului... Mai sunt case pe coasta dealurilor... Oameni care trăiesc acolo... Cu toate că nivelul lacului creşte an de an...
Am găsit pe net un articol de acum nu ştiu câţi ani despre satul Geamăna când era încă turistic: http://www.vacantesicalatorii.ro/modules/revista/articole/articol.php?artID=2182. M-au trecut fiori.
Spre coada lacului, dincolo de baraj, (n-am poze) apa era roşie, ca un sânge învechit.
Am citit mult de când m-am întors din Apuseni despre acest sat, despre steril şi de cât de „nepericulos”este... Iar concluzia mea e tristă. La cât de inconştienţi suntem în lăcomia noastră, se pare că ne merităm soarta.
http://www.formula-as.ro/2013/1064/societate-37/certej-locul-care-a-intalnit-moartea-16293
http://www.dw.de/iadul-de-la-boz%C3%A2nta/a-5177371
http://www.emaramures.ro/stiri/85803/DEZVALUIRI-Aur-cianura-si-interese-in-Baia-Mare-partea-I-
Comentarii