Treceți la conținutul principal

Apuseni 2013 - satul dispărut Geamăna

Ştiam ceva, vag de un sat acoperit de steril, de un lac colorat ireal, dar habar n-aveam ca e unul şi acelaşi lucru. De nume, ce sa mai zic. Habar n-aveam.

Noroc că ai noştri s-au documentat cu obiectivele de vizitat prin zonă şi stabiliseră să mergem să vedem satul dispărut, Geamăna am aflat că se numeşte.
Am ajuns. Prima imagine - un câmp selenar gri uscat. Am început să dăm ocol lacului. Mai încolo a apărut si apa în culori ireale. Şi urmele existenţei satului - turla bisericii.
O biserică care a fost frumoasă, înghiţită de nămol, cu tot cu sat...
au scris alţii lucruri foarte frumoase:
http://areyouready.ro/calatorii-in-romania/geamana-legenda-bisericii-scufundate/
Ca în poza alăturată arăta satul scufundat...
sursa: http://www.bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346
Iar acum... un loc selenar, într-o parte steril uscat, crăpat, mai încolo ape portocalii brăzdate de vinişoare albe, dincolo îngemănate cu ape de un turcoaz imposibil, sub un cer arzător de albastru de august. Priveşti şi nu îţi vine să crezi.
Frumos, teoretic. Mare lucru chimia asta! Oare cum o fi să faci o baie în lacul ăsta? Cu cât ţi-ar scădea durata vieţii, mă întreb...
http://mihai.papuc.org/2013/05/acesta-a-fost-candva-locul-meu-de-joaca/

Am dat ocol aproape complet lacului... Mai sunt case pe coasta dealurilor... Oameni care trăiesc acolo... Cu toate că nivelul lacului creşte an de an...

Am găsit pe net un articol de acum nu ştiu câţi ani despre satul Geamăna când era încă turistic: http://www.vacantesicalatorii.ro/modules/revista/articole/articol.php?artID=2182. M-au trecut fiori.


Spre coada lacului, dincolo de baraj, (n-am poze) apa era roşie, ca un sânge învechit.

Am citit mult de când m-am întors din Apuseni despre acest sat, despre steril şi de cât de „nepericulos”este... Iar concluzia mea e tristă. La cât de inconştienţi suntem în lăcomia noastră, se pare că ne merităm soarta.
http://www.formula-as.ro/2013/1064/societate-37/certej-locul-care-a-intalnit-moartea-16293
http://www.dw.de/iadul-de-la-boz%C3%A2nta/a-5177371
http://www.emaramures.ro/stiri/85803/DEZVALUIRI-Aur-cianura-si-interese-in-Baia-Mare-partea-I-

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...