Nori purpurii

Astă seară cerul s-a împurpurat. Norii amenințători s-au lățit peste cer, ca niște pături pufoase groase. Iar lumina cernută dinspre apus i-a iluminat feeric dar puțin creepy, culoarea purpurie-grena îți cam dădea fiori. Nu-i de colo să vezi cerul atât de însângerat. Alergam către epicentrul norilor, vântul se zbuciuma, dar parcă ceva-mi spunea că n-o să plouă. Așa c-am reușit și de data asta să termin alergarea neplouată. Se pare că, până la urmă, o s-o înlocuiesc pe Irina în proba de ștafetă 4x10km de la Maratonul București. Mi-e nițel nu-știu-cum, că n-am mai alergat 10 km până acum. Duminică, la crosul gala societății civile din Herăstrău am alergat 7km și am fost ok. astă seară am făcut o alergare de 8,6km. Poate o să reușesc, chit că nu mă prea încântă ideea să alerg în centrul orașului, printre betoane, în soare. Dar hai s-o fac și pe-asta.