Treceți la conținutul principal

untitled +n

Ia să vedem... Am fost la "Vițelul de aur" la ARCUB - asta ar fi trebuit sa scriu data trecută, dar uitasem... A fost mișto, mi-a plăcut mult, și mi-a deschis apetitul să recitesc Ilf și Petrov. Drept care, daca de black friday colegii au facut comanda de pe elefant.ro, am comandat și 12 scaune, și Vițelul de aur - e bine ca ambele sunt edițiile necenzurate, ce citisem eu în secolul trecut avea pe ici pe colo pasaje ce se terminau cu puncte puncte.


Așa... a mai fost serbarea de după ziua lui Ionel... în Stuf, joia. Chitiți să dansăm. La locul faptei - surpriză! Era concert Ada Milea. Canci dans. Concertul s-a terminat abia pe la 12 și ceva. Am mai dansat ce-am mai dansat după... doar până pe la ora 2... și ceva. Iar a doua zi, cum era musai s-ajung la 9 pentru Happy Friday, am ajuns, nu-i vorbă, dar am fost zombi toată ziua.

A fost mini-agitațiile black-friday-ene, mărturisesc c-am comis-o și eu, am comandat condimente de pe pastaidevanilie și cărți de pe elefant.ro. Și țoale de pe miniprix, dar acolo mi-am folosit voucherele de retur, am scăpat chiar ieftin. Oricum, în concluzie am spart niște bani pe niște chestii pe care le voiam, dar pe care nu era musai sa le iau toate deodata și chiar acum. Deci tot fraieră se cheamă că sunt.

A mai fost o seară de miercuri în care am reușit, după lupte seculare, să ajung, cu Irina, la concertele asociației ACCUMM de la Șuțu. Am nimerit concert de pian la patru mâini, a fost fain, dar cum eram obosită moartă, mă cam trăgea la somn. În program a fost Schumann, Fauré și Satie. De ultimul nu auzisem, habar n-aveam. În interpretarea aceea, mi s-a părut cam ciudățel, ca să nu zic nașpet pe alocuri. Azi, într-unul dintre rarele momente de răgaz din ultimele luni, când mă chinuiam să îmi amintesc cum îl chema pe nenea compozitorul, am dat căutări pe Google. Nu mai țineam minte decât că una dintre piese se chema ciudat, "trei piese în formă de pară" și am început căutarea de la asta. N-am găsit din prima, am dat de un link pe Wikipedia către Erik Satie, acolo totuți nu scria nimic de forma de pară, doar de Gymnopedie și Gnossienne. Aici a început să îmi sclipească ceva-ceva, de Gymnopedye parcă-parcă... Am dat peste un clip pe youtube pe muzica Gymnopedies & Gnossiennes. Și am rămas mască. Pentru că suna cu totul altfel! Ce îmi sunase discordant și disonant la Șuțu, aici era altceva, exprima altceva, tristețe, melancolie... Mi-a plăcut enorm. Și m-am bucurat că am descoperit și ascultat ceva frumos.



Oboseală, multă. Nervi. Porcărele și porcărioare.

Din când în când, câte ceva frumos. Ba un apus roz-mov, ba un răsărit în aceleași culori - dacă nu mă înșel cumva, au aparținut chiar aceleiași zile, și răsăritul cald, oranj-roz, și apusul, oranj-roz-mov. A mai fost un răsărit spectaculos, cu nori întunecați și amenințători târându-se dinspre 1 mai spre gara de nord, iar de deasupra lor, decapitându-i cu razele sale aurite se ridica maiestuos soarele. Iar pasajul basarab se bucura de o belvedere incredibilă.

Update:
Și era să uit, Ioana Alistar și-a lansat florăria online - Sympa Fleurs. Am fost, cu emoții că n-o să ajungem, la evenimentul de lansare de la Coftale. A fost tare frumos, atmosferă faină, decorațiunile de craciun ale Ioanei foarte frumoase. M-am bucurat mult pentru ea, sunt sigură că va avea succes!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...