Soarele in luciul de argint topit al lacului... Vantul mangaind pleata verde a salciilor... Miros verde crud... Ganduri... Sentimente... Ratzusca cu 8 bobocei plutind linistit pe unda argintata... un nor atarnat departe, care parc-ar pleca, parc-ar vrea sa stea... Un om face jogging, niste indragostiti stau imbratisati pe banca, un copil alearga... Miros de soc inflorit... O veveritza in mijlocul aleii ciuguleste ceva, apoi se sperie si fuge... Ce e viatza? Simt anumite momente mai reale, mai adevarate... O plimbare in natura o simt mai adevarata decat propria-mi existenta. Parca as pendula intre trezire si visare, si nu stiu care e care... Care e visul? Care e viata? Viatza mea imi pare neconvingatoare, inutila, monotona, stearsa. Atata cautare a adevarului, a dragostei, a intelepciunii... Vanare de vant. Caut raspunsuri pentru ceva ce stiu, in locuri unde stiu ca nu voi gasi raspunsuri... nu e absurd? Raspunsurile nu trebuie cautate in exterior... sau in altii... se afla in sufletele noastre... le avem mereu cu noi. Exista, pur si simplu. Ca si natura. Ca si lacul, Ca soarele. Ca ratzusca cu bobocii ei. Ca si mine. Oare exist? Sau poate sunt un vis, un vis al lacului? sau al soarelui? poate al norului sau al unei salcii...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii