Stau si cuget a mia oara la spinoasa problema a relatiei dintre barbati si femei... Vorbeam azi cu cineva despre asta... Vesnica dilema: cu ce incepi? te bazezi pe atractia fizica, faci sex si pe urma vezi daca are rost sa te implici mai mult, sau pornesti invers, cunosti pe cineva, iti place, ajungi sa simti ceva pt acea persoana si apoi faci dragoste (spun dragoste pt ca deja esti implicat sufleteste, nu mai e vorba doar de sport la orizontala)... Prima varianta e cea mai comoda, preferata de multi/multe, ai si placere, nici nu risti sa te implici prea mult... A doua e riscanta, e foarte posibil sa ajungi sa suferi... Eu, poate ca o naiva, nerealista etc cum vreti sa-i spuneti, am fost si sunt pentru "the hard way", cu riscul de a suferi, de a fi dezamagita, de a fi singura... Deseori, vazandu-i pe altii (adeptii variantei "fast") ma intreb... ce-o fi mai bine?! E o intrebare la care nu-mi poate da nimeni cu adevarat un raspuns...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii