Confuzie... Mintea spune ceva, inima altceva... Mintea e logica, nu gasesc nici un cusur rationamentului... Dar inima are ratiuni numai de ea stiute... Sunt la mijloc, intre ostile in razboi si ma invart in loc fara rost, caut o scapare si n-o gasesc, vreau sa fug si nu am unde, nu pot fugi de mine... Nu inteleg ce se intampla, iar mintea cea orgolioasa nu gaseste explicatii si e tare suparata, vrea sa uite, sa ignore, sa stearga cu buretele; inima e trista si vrea sa doarma, sa planga, sa tipe, sa ierte... Drept care stau impasibila si nu fac nimic, astept sa se faca pace, sau macar un armistitiu, ceva... Partea buna e ca stiu ca sunt vie, ca totul se va rezolva candva, cumva, intr-un fel sau altul, iar lupta de-acum va fi o amintire...
Comentarii