Treceți la conținutul principal

gogol bordello


Muzica... energie... multi decibeli... Arenele romane... multa lume... atmosfera de Vama... bere... dans... muzica atipica... nightloosers, sukar collective, gogol bordello...
ieri m-am dus la concertul gogol bordello... aveam bilet luat de pretinii din gasca de vreo luna... noroc ca ne-am intlnit joi, cu ocazia serbarii unei zile de nastere si mi-au dat biletul, altfel as fi uitat, ca aveam impresia ca mai e o saptamana pana la concert... Nu stiam s-ajung la Arenele romane, dar am intrebat, am ajuns foarte bine, la 7 fix intram pe poarta... ajunsesem prima... dupa vreo 10 minute vin si pretinii. luam un loc in al doilea rand, in dreapta scenei. Vine lume, in principal tineret... Look si atmosfera de Vama. Imi place. Pe la 7:35 apar Nightloosers. Mi-au placut foarte mult; de fapt imi place de ei cum canta de mult... Doar ca acum mi-am vazut live, in aer liber. Sukar collective... de ei auzisem doar cateva melodii, cari imi placusera... acum i-am si vazut. Mie personal mi-a placut foarte mult ce-au cantat, prietenilor cu care-am fost nu prea... Iar cei doi rromi vocalisti, tata si fiu, au fost de milioane. mai ales fiul, parca era desprins din filmele lui Kusturica. Pentru mine Sukar collective a fost o surpriza placuta.
Ei.. si-apoi, de la 9, vreo trei sferturi de ora pauza... pregatiri pt Gogol Bordello. Si-au venit. Si-au cantat intr-una, intr-un ritm indracit, au dinamizat publicul... Mi-au placut, dar m-a deranjat ceva la sonorizare... parca era prea tare, or ei racneau de iti cadeau urechile... cand s-a terminat concertul eram pe jumatate surda... In rest, prestatie scenica super, energie fara limite, muzica misto si interesanta, antren, veselie, asta ar putea caracteriza concertul lor... Super!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe