Treceți la conținutul principal

dans si prieteni


Am fost ieri, cu cateva fete de la dansuri, sa o sustinem la concursul de la Buzau pe o buna prietena de-a mea, care participa pentru prima data la un concurs... Puteam sa nu ma duc, caci gasca mea s-a dus weekendul asta la munte, la Malaiesti, si cum poate fi la munte decat super... Un neuron a regretat o clipa muntele... Dar munti or sa mai fie, nu pleaca din loc, la fel si drumetiile si cabanele, prietenii sunt prieteni si sper ca nu s-au suparat pe mine, dar primul concurs de dans este si ramane primul concurs, am vrut sa o vad, sa o sustin (pentru asta exista prietenii, sa te sustina in momentele cheie). Cred c-a avut mai multe emotii in zilele dinaintea concursului, pt ca in timpul concursului s-a descurcat super, chiar ea spunea c-a fost mult mai usor decat se astepta... In rest, veselie, caci gasca de fete de la dans e super; avem toate aceeasi problema, adica nu ne gasim partener de dans stabil (unul care sa se tina de treaba si sa vrea si el sa mearga la concurs), desi noi vrem musai sa concuram si sa progresam... Am vorbit de toate cele, am baut cateva beri, am stat pana la sfarsitul concursului, sa-i vedem si pe ceilalti colegi de la clubul nostru de dans concurand... Au fost multi care au facut figura foarte buna, au luat premii... Imi place ca suntem ca o mare familie, nimeni nu invidiaza pe nimeni, fiecare se straduieste sa se autodepaseasca, ceilalti ii acorda sprijin, si e o atmosfera deschisa, pozitiva...
A fost o zi reusita, in ciuda caldurii de pe drum, a oboselii, am iesit din rutina zilnica, mi-am mutat gandul si la alte lucruri, mai frumoase, am vazut oameni fericiti, am vazut oameni frumosi, culoare, dans, pasiune...
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe