Treceți la conținutul principal

dans si prieteni


Am fost ieri, cu cateva fete de la dansuri, sa o sustinem la concursul de la Buzau pe o buna prietena de-a mea, care participa pentru prima data la un concurs... Puteam sa nu ma duc, caci gasca mea s-a dus weekendul asta la munte, la Malaiesti, si cum poate fi la munte decat super... Un neuron a regretat o clipa muntele... Dar munti or sa mai fie, nu pleaca din loc, la fel si drumetiile si cabanele, prietenii sunt prieteni si sper ca nu s-au suparat pe mine, dar primul concurs de dans este si ramane primul concurs, am vrut sa o vad, sa o sustin (pentru asta exista prietenii, sa te sustina in momentele cheie). Cred c-a avut mai multe emotii in zilele dinaintea concursului, pt ca in timpul concursului s-a descurcat super, chiar ea spunea c-a fost mult mai usor decat se astepta... In rest, veselie, caci gasca de fete de la dans e super; avem toate aceeasi problema, adica nu ne gasim partener de dans stabil (unul care sa se tina de treaba si sa vrea si el sa mearga la concurs), desi noi vrem musai sa concuram si sa progresam... Am vorbit de toate cele, am baut cateva beri, am stat pana la sfarsitul concursului, sa-i vedem si pe ceilalti colegi de la clubul nostru de dans concurand... Au fost multi care au facut figura foarte buna, au luat premii... Imi place ca suntem ca o mare familie, nimeni nu invidiaza pe nimeni, fiecare se straduieste sa se autodepaseasca, ceilalti ii acorda sprijin, si e o atmosfera deschisa, pozitiva...
A fost o zi reusita, in ciuda caldurii de pe drum, a oboselii, am iesit din rutina zilnica, mi-am mutat gandul si la alte lucruri, mai frumoase, am vazut oameni fericiti, am vazut oameni frumosi, culoare, dans, pasiune...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...