Ultima Vamă (în cazul meu prima și ultima pe 2017)

În septembrie, weekendul cu numărul 2, (9-10 septembrie) gașca noastră mocăită pusese la cale o iețire de sfârșit de sezon în Vamă. Conu știa pe cineva care închiria o vilă întreagă pentru weekend și trebuia doar să ne adunăm destui cât să renteze pe cap de locuitor afacerea asta. În stilul nostru caracteristic ne-am adunat, socotit, calculit, calculot de în final eu personal abia dacă aveam habar câți suntem.
Am plecat din București vineri noaptea, abial la ora 21 am reușit să ne adunăm la Sălăjan la statuie și s-o pornim. Ultimul întârziat a fost Clona, după ce-a ajuns și el o pornirăm.
Călătorie de noapte la ceas de miazănoapte pe sub luna cu aripi de nor străveziu și schelet de vânt. Am ajuns în benzinăria de la Constanța la 12 noaptea, a trebuit să stăm vreo 5-10 minute pentru că se făcea casa, ma rog, d-ale aparaturii electronice.
Apoi am ajuns în Vamă la scurt timp. I-am găsit pe cei veniți mai devreme (mașina lui Iulian) la masă pe verandă deja abțiguiți de vișinată și ce-or mai fi consumat. După ce ne-am despachetat și instalat prin camere am și tras o mică plimbare prin vamă la ceas de noapte, cu dănțuială la Stuf, shoturi de jagger și apoi beri la terasa de rockeri motocicliști.
Dar cum îmi picau ochii în gură de somn am abandonat oamenii mai petrecăreți în favoarea somnului.
Dimineața nu mai știu când am făcut ochi, nu foarte devreme, dar nici foarte târziu. Mai erau câțiva treji și după un soi de mic dejun plus o cafea am pornit spre plajă - un grup mic, minuscul.
Am mers spre așa-zisul Magheru din Vamă și apoi la plajă. Ne-am întins catrafusele. Apa era mai recișoară și cu ceva valuri. Eu m-am distrat făcându-mi alergarea de dimineață  întâi înspre bulgari, apoi înapoi și încă un pic mai departe de locul nostru și retur.
După ce am alergat nu mi s-a mai părut așa rece apa, m-am bălăcit până a început să îmi fie mai răcoare. Ți cum stăteam să mă usuc, pac, văd parcă niște siluete cunoscuteȘ Flori?! zic eu și tipa se întoarcem era chiar ea, cu Mihai. Știam că urmau să vină, antamesem să se cazeze în aceeași vilă cu noi, dar habar nu aveam cum o să facem să ne și găsim.

 Problem solved, de găsit ne-am găsit, și-au pus și ei lucrurile lângă noi. Au mai apărut pe parcurs și mulți de-ai noștri, dintre cei ce dormiseră mai mult. Am stat mult pe plajă, practic nu am mai ținut cont de orele de pauză de soare, că totuși e toamnă... ca atare a doua zi mi-au apărut dunguțe albe sau roșii noi. Mai pe la prânz (late prânz) am votat să mâncăm în oraș, dar ne-am împărțit, grosul găștii s-a dus la „Povestea ceaunului”, iar eu cu Flori și Mihai am mers la cherhana, că tot nu mai fusesem acolo.
Mi-a plăcut mâncarea, gustoasă și proaspătă. Dacă erau și porțiile nițel mai mari (cum fuseseră mai demult, am aflat de la Flori), era beton.

 Am profitat de priveliștea pitorească și am tras niște poze prin zona aia.

 Am găsit și niște cățeluși la vârsta aia când sunt ca niște butoiașe jucăușe, doar că ăștia erau odraslele unui dulău solid, așa că moșteniseră dimensiunile mari de la taică-su. Mihai i-a hrănit cu un sandwich, mai apăruseră niște băieți care ziceau că vor să-i ia acasă, etc.
Apoi ușor ușor ne-am îndreptat spre locul unde făcuserăm plajă. Nu am găsit pe nimeni dintre ai noștri, dar ăn schimb am găsit șezlonguri părăsite de lumea care se săturase de plajă, mai ales că soarele era deja spre apus și răcoarea începuse să se facă simțită. Am stat ce-am stat până ni s-a făcut răcoare, moment în care ne-am retras către terase, unde, culmea, nu bătea vântul și deci era mai cald cu câteva grade. Pe aici am mai găsit fragmente din gașcă, stăteau pe prosoape.

  După ce-am ciugulit niște porumb copt și am făcut liste de cumpărături din Kaufland (Iulian zisese că urma să meargă să facă cumpărături) ne-am strâns și am pornit spre cazare. Apusul arăta foarte frumos, fiecare și-a făcut pozele sale, mie cele dinspre mare nu mi-au ieșit cine știe ce, dar cele cu apusul propriu-zis, da...

 Apoi după ce ne-am făcut duș și ne-am schimbat am ieșit din nou în oraș ca să dansăm, să mâncăm și să bem. Am țopăit iar la Stuf, am mai băut niște shoturi, de astă dată mi-am ales ceva mai necunoscut, cred că bob marley se chema shot-ul, bun, foarte bun.
Apoi după o vreme ne-am retras, care când a fost doborât de somn.

 Duminică dimineașă am reușit să mă trezesc mai devreme, drept care am și ieșit mai devreme la plajă, de astă dată am ieșit la mare mergând pe străduța noastră (Pescărușului) și am constatat că am ieșit la mult pozatul „acolo” pe care tocmai de asta l-am pozat invers,

Ne-am întins lucrurile, iar eu am tras din nou o alergare, de astă dată mai lungă, adică tot ca în urmă cu o zi, doar că în partea dinspre 2 mai am alergat până după cherhana, când am observat că alerg printre nudiști bătrâni, moment în care am făcut cale întoarsă.

 Am stat la plajă până pe la 12-1, nu mai știu exact, în orice caz, parcă pe la 2-3 ne-am urnit - după ce ne-am mocăit după bunul nostru obicei.

 

 Plecând din Vamă ne-am oprit însă pentru prânz în 2 mai, la Dinamo, unde am halit pe cinste, ca de obicei - bun și mai ieftin.
Apoi drum întins până la București, fără evenimente deosebite.