Treceți la conținutul principal

back home - Concediu 2017 ep.8

Cum s-a făcut deja sâmbătă iar luni trebuia să fin deja la Sulina, sâmbătă era ziua de întoatrcere. Mult drum...
 Am făcut ochi sub un cer albastru minunat, doar cu câțiva norișori albi pentru contrast. Ne-am adunat, strâns, împachetat, înghesuit în portbagaje și în mașini și hai înapoi în sat.
 Pe drum am depășit un nene turist care încerca să manevreze un măgăruș - mă rog, erau o pereche de turiști, un el și o ea așa mai spre pensionari care probabil închiriaseră măgăruții ca să se plimbe cu ei (probabil pe ei, dar nu neapărat fuseseră și măgărușii de acord cu afacerea asta).
 Apoi am ajuns în sat, la magazinul sătesc. De fapt erau două, dar noi ne-am oprit la primul. Ne-am luat provizii pentru drum. Aici e de remarcat nenea de la magazin, prietenos și vorbăreț nevoie mare, dar și pâinile pe vatră așa cam la vreo 2,5 kb, mari, coapte, apetisante - aici Mitzi n-a putut să se abțină și a cumpărat una.
Apoi gata, ne-am îmbarcat iarăși în mașini și dă-i înainte. Am mers o grămadă, am mers și pe  autostrada spre Sibiu, am făcut primul mic popas la Veștem apoi am plecat repejor mai departe, după deliberări s-a decis să mergem prin Făgăraș - Brașov - Săcele - Valea Prahovei.
 În Făgăraș ne-am oprit la un restaurant pentru masă - a durat ceva mai mult decât am estimat. Haios era că restaurantul avea în mijloc o curte interioară care părea o cușcă de sticlă, unde ieșeau la țigară fumătorii. Mâncarea ok-ish, servirea lungă.
 Am mai pozat la plecare strălucitoarea biserică-catedrală din Făgăraș care strălucea de la soare te puteai uita dar la ea ba. Nu aș putea spune de ce, poate doar ca să compar cu pozele mai vechi (de prima oară când am ajuns în Făgăraș), când cred că ne era chiatr terminată, pentru că parcă nu mă deranja așa rău la ochi atâta strălucire.
Am prins ceva aglomerație pe Valea Prahovei, dar nu ceva ieșit dein comun. În orice caz am ajuns acasă pe la 6-7 cred, visând un duș fierbinte și să mănânc multe fructe (deh, bizarerii).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş