Treceți la conținutul principal

back home - Concediu 2017 ep.8

Cum s-a făcut deja sâmbătă iar luni trebuia să fin deja la Sulina, sâmbătă era ziua de întoatrcere. Mult drum...
 Am făcut ochi sub un cer albastru minunat, doar cu câțiva norișori albi pentru contrast. Ne-am adunat, strâns, împachetat, înghesuit în portbagaje și în mașini și hai înapoi în sat.
 Pe drum am depășit un nene turist care încerca să manevreze un măgăruș - mă rog, erau o pereche de turiști, un el și o ea așa mai spre pensionari care probabil închiriaseră măgăruții ca să se plimbe cu ei (probabil pe ei, dar nu neapărat fuseseră și măgărușii de acord cu afacerea asta).
 Apoi am ajuns în sat, la magazinul sătesc. De fapt erau două, dar noi ne-am oprit la primul. Ne-am luat provizii pentru drum. Aici e de remarcat nenea de la magazin, prietenos și vorbăreț nevoie mare, dar și pâinile pe vatră așa cam la vreo 2,5 kb, mari, coapte, apetisante - aici Mitzi n-a putut să se abțină și a cumpărat una.
Apoi gata, ne-am îmbarcat iarăși în mașini și dă-i înainte. Am mers o grămadă, am mers și pe  autostrada spre Sibiu, am făcut primul mic popas la Veștem apoi am plecat repejor mai departe, după deliberări s-a decis să mergem prin Făgăraș - Brașov - Săcele - Valea Prahovei.
 În Făgăraș ne-am oprit la un restaurant pentru masă - a durat ceva mai mult decât am estimat. Haios era că restaurantul avea în mijloc o curte interioară care părea o cușcă de sticlă, unde ieșeau la țigară fumătorii. Mâncarea ok-ish, servirea lungă.
 Am mai pozat la plecare strălucitoarea biserică-catedrală din Făgăraș care strălucea de la soare te puteai uita dar la ea ba. Nu aș putea spune de ce, poate doar ca să compar cu pozele mai vechi (de prima oară când am ajuns în Făgăraș), când cred că ne era chiatr terminată, pentru că parcă nu mă deranja așa rău la ochi atâta strălucire.
Am prins ceva aglomerație pe Valea Prahovei, dar nu ceva ieșit dein comun. În orice caz am ajuns acasă pe la 6-7 cred, visând un duș fierbinte și să mănânc multe fructe (deh, bizarerii).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...