Mare albastră de Sulina (via Tulcea) - Concediu 2017 ep, 1 sezonul 2

De când îi văzusem pe ai noștri în poze acum unul sau doi ani la Sulina îmi rămăsese așa, o curiozitate... Apoi, când s-au anunțat planurile de concediu cu Sulina am început să fac cercetări, am mai întrebat pe unii alții care mai fuseseră și suna foarte bine. Așa că am plecat cu o mare curiozitate din București de dimineață, de la Sălăjan de la statuie.
M-am îmbarcat în mașinuța echipei Vali-Cătă, care au condus cu rândul. Pe măsură ce soarele se ridica mai sus pe atât mai cald devenea și în mașină. Am mers cu geamurile deschise, măcar să ne ventilăm. Mă gândeam cu milă cât de greu trebuie să-i fi fost celui de la volan, daca mie mi se inchideau ochii de la somn adunat cu căldură.
 Cu câteva popasuri am ajuns în Tulcea suficient de în timp cât să ne luăm biletele pentru rezervație, iar apoi să ne cărăm pe pontonul de unde trebuia să vină să ne ducă barca rapidă.

Aici am așteptat ceva, mai erau și alții cu bagaje-bagaje de ne-am întrebat dar cât de mare e barca aia, oare încăpem toți?
În cele din urmă a apărut. Cam la fel cu ce ma mai plimbasem prin Deltă pe canale când am fost cu Terra. S-a elucidat misterul unde or să încapă toate bagajele - în botul bărcii, se deschidea o ușiță prin zona unde stărea cârmaciul/șoferul bărcii, iar acolo , la cală, au încăput toate cele.
Era cald. După ce am pornit, cam jumate de drum n-am putut să adorm, mai ales că nea șoferul băgase muzică (proastă) tare, iar boxa era chiar lângă mine... dar apooooi am găsit tertipul să pun veste de salvare peste boxă, măcar mai izola fonic nițel... cald cald, legănare legănare, a venit și somnul... Am tras o ațipeală până spre Crișan, unde au coborât destui. Apoi tot pe canal până la Sulina. Drumul a fost plictisitor, noroc că am mai dormit din el.
Am coborât - cam o oră jumate am făcut - și am pornit-o spre cazare. Fetele noastre rezervaseră un apartament ce ținea de Casa Coral. Ne-a cam căzut fața când am intrat, pentru că arăta bestial. Super spațios, luninos, cu detalii de amenajare interioară făcute de cineva cu gust... Ce mai, ne-a dat pe spate. Abia mai apoi am început să descoperim, ca la români, că ba una ba alta nu funcționează chiar cum trebuie. Dar la capitolul look nu avea cusur.
Odată instalați ne-am adunat să ieșim la masă în oraș. Ei, cunoscători fiind ai locurilor, aveau câteva terase preferate. Una era renumită dar nu găseai niciodată locuri la orele cheie, alta era casa Coral a noastră dar ne-am oprit asupra terasei cu verde, nu i-am reținut numele. Aici am băut cu sete prima bere rece de la Sulina.

Cred că am și mâncat ceva dar nu mai țin minte.

Apoi ne-am preumblat  pe mal uitându-ne la panourile cu excursii în Deltă ale diverșilor organizatori. S-a discutat mult ce să vedem, în principiu s-a ajuns la canalul cu sălcii, răsărit sau apus la vărsarea Dunării în mare și un traseu mai lung în care să vedem lacuri, canale, cât mai multe.

Ne-am întors și la cazare, unii au dormit, alții și-au făcut de lucru pe afară. Apoi s-a făcut de 6 așa că am început(ca o gașcă mocăită) să ne urnim către plajă. 

Aici era destul de mare distanța până la mare, am luat un microbuz. Am mers ce am mers, nu mă prea așteptasem la atâta distanța. Am ajuns, am coborât și am mers puțin în dreapta. Ne-am pus prosoapele și bagajele și țuști la apă. Era răcoroasă dar numai bună de baie. 

 Aici fac o paranteză ca să vorbesc despre plaja din Sulina. Deja aflasem că mergi o grămadă până să dai de apă adâncă și că are nisipul fin. Da, exact așa este. Este raiul pentru cei cărora le e frică de apa adâncă. M-a surprins cât de mult diferă plaja față de plajele din stațiuni. Odată că e mai sălbatică, apoi prin nisipul fin provenit din aluviunile Dunării depuse la intrarea în mare răzbat smoculețe de iarbă, la capătul dinspre sud am văzut niște vaci care pășteau, iar semne ale trecerii lor se puteau găsi prin mai multe părți ale plajei, așa că era bine să te uiți pe unde calci. Parcă nu erau prea multe alge, în schimb erau bancuri de peștișori minusculi și mai găseai pe mal ciulini de apă uscați.

Ne-am bălăcit, care mai mult, care mai puțin sau deloc până s-a lăsat înserarea. Erau niște culori pastelate minunate, evident că în poze nu au ieșit ca în realitate - un pic șterse dar în același timp luminoase, greu și de explicat.

Înainte de a părăsi plaja am mai băut o bere la terasa stufoasă din dreapta. Apoi nu mai știu sigur dacă ne-am urcat în microbuz și la întors sau am venit pe jos, cred că totuși cu microbuzul, și în a doua seară la plajă am mers per pedes.

Am sosit în Sulina pe înnoptate,iar  sub lumina felinarelor vapoarele acostate de-a lungul Sulinei arătau minunat, fantastic și un pic înspăimântător.

 Desigur, după plajă ne era foame, așa că ne-am dus la masă la terasa verde (aceeași), unde am mâncat ce mi-au recomandat ca fiind garantat bună - plachie de crap - bestială. Practic, dacă e să mă gândesc, cât am fost în Deltă am mâncat numai și numai mese cu ceva pește. Ne-am lălăit suficient cât să se facă târziu, habar nu am cât.
Am ajuns la apartament în tranșe, că băieții au mai rămas să bea, noi fetele însă ne-am retras, că deh, plajă, orele optime etc.