Prima zi la Sulina a debutat cu o trezire nu tocmai matinală. Apoi ne-am cam moșcăit în stilul nostru clasic până am mâncat de dimineață fiecare ce își pregătise decu o zi înainte. Apropo, acum ne-am dat seama că frigideruțul mergea ca nebunul în gol dar nu răcea nimic, că probabil avea freonul dus demult.
În cele din urmă am ieșit până la magazin să ne luăm o cafea și un croissant sau ceva similar pentru mai încolo pe plajă, apoi o pornirăm spre stația de maxi-taxi.
Am ajuns pe plajă pe la 10-11, marea albastră și liniștită, plaja însorită, de astă dată am mers în stânga și am depășit zona amenajată cu umbreluțe până am găsit un loc mulțumitor.
Ne-am întins prosoapele, ne-am dar cu creme și apoi fieștecare a făcut ce-a poftit - eu am tras o alergare la malul mării de la noi până la locul unde începeau plasele de pescari și vacile, apoi retur și mai departe până spre dig și iar la locul de plajă și apoi bălăceală până m-am răcorit bine; alții s-au bronzat mai întâi și abia apoi au intrat în apă, alții s-au bronzat la bere la umbră la terasă etc. Cert e că am stat destul de mult la plajă în orele nasoale, și cu tot cu creme și bălăceală tot m-am prăjit nițel - nu tare, din fericire. La un moment dat ne-am retras însă, ca să mai și mergem la masă în oraș.
Deci back to Sulina (nu mai știu exact, dar parcă de astă dată am mers pe jos), duș, apoi mers la masă.
Din nou am încercat terasa faimoasă, iar era plin, așa că am ajuns din nou la terasa verde.
Dar nu înainte să pozez clădirea primăriei, felinare și o bărcuță cu finisaje de lemn.
Între timp ai noștri tot încercau să dea de Florian ca să vorbim de excursiile cu barca în Deltă, dar omul nu răspundea. Fetele noastre au ținut să îți facă tatuaje cu henna - foarte drăguțe de altfel.
După o oarece pauză de odihnă s-a făcut iar ora de mers la plajă, iar ne-am dus, iar ne-am amplasat fix în același loc, iar bălăceală cât cuprinde până a sosit înserarea.
Apusul era frumușel, evident mai frumos ca în poze. La întoarcere ne-am
împărâit în două grupuri, cei dispuși să mergem pe jos și cei dornici de
microbuz. Noi am luat-o pe podețul de lemn care ducea spre misteriosul
complex de căsuțe lăsat de izbeliște și nepromovat și apoi tot printre
căsuțe, drumeagurile pavate cu lemn se intersectau și mergeau în toate
direcțiile.
În
cele din urmă Baftă a reușit să vorbească la telefon cu
Florian, dar asta abia mai târzior. A rămas că o să mai vorbim seara, ca stabiliseră și nu stabiliseră ce și cum, mai mult spusese variantele și prețurile.
Noi am continuat pe podețe - apropo de asta, surse informate găsite pe google spun că acest sat de vacanță s-a construit pe vremea lui Udrea, iar toată povestea cu drumul din scânduri de lemn e din vechime, pe vremuri așa erau drumurile prin Sulina, pavate cu lemn.
În cele din urmă, întortocherea drumeagurilor ne-a scos aproape de capătul microbuzului, unde partea a doua din grup aștepta - se pare că era ultimul microbuz iar lumea care aștepta era căcălău, adică clar mai mult de un microbuz. Așa că am pornit cu toții per pedes ușor ușor, era mai plăcut, nu mai ardea soarele, cald era oricum. Ca și noi erau mulți alții, era un mic exod dinspre plajă spre oraș. Când eram aproape de jumătate au venit dinspre oraș două microbuze, dar n-am mai stat după ele. Am ajuns pe întunecate.
Din nou terasă, de data asta la noi, la casa Coral, ca să schimbăm peisajul. Ai noștri, cu ochi de vultur, l-au văzut pe Florian la o masă mai încolo cu alți turiști, l-au trimis pe Baftă să îl salute și îl roage să treacă puțin și pe la noi când termină. Între timp am băut beri. Apoi a venit Florian și s-a stabilit, după diverse negocieri de traseu, ca în ziua următoare de la ora 3 să mergem pe canalul cu sălcii, o zonă frumoasă dar dificilă unde doar el se bagă (deși a încercat să ne facă să ne răzgândim și să mergem cu caiacele pe acolo, dar Vera, terorizată de ideea de a nu se răsturna cu caiacul s-a împotrivit din răsputeri. Și după canalul cu sălcii urma excursia către vărsarea Dunării în mare, la apus.Apoi seara s-a încheiat și ne-am retras cu o sticlă de vin Pelin de la Urlați în vastul nostru apartament. După car băieții s-au mai gândit să lungească băuta și au ieșit să termine sticla la malul Dunării.
Comentarii