BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

duminică, 10 februarie 2008

duminica de februarie

vant rece, taios. fulgi marunti, spulberati. cer mohorat. frig! vant din fatza, drum lung, asteptari in statiile ratb.
nu aveam deloc chef sa ies din casa, dar promisesem. nashul-dentist s-a dat peste cap sa imi aranjeze o intalnire cu un catindat (vad ca vrea neaparat sa ma marite), si ca sa scap de gura lui am acceptat. m-a enervat nashul-dentist, nu stiu de ce ma prezentase drept Livia si m-a rugat sa nu-l dau de gol, i-am zis ca n-am ce face, pe mine ma cheama Liuba, in final am acceptat sa zic ca asa imi zic ei, nashii. ce enervant, sa minti ca sa... ce? grrrrr!!! in fine, apare personajul, insotit de taica-sau, nashul face prezentarile inginer cutare cutare (fiul), doctor cutare cutare (tatal), la care eu ma prezint simplu liuba grecea. (ia mai lasati-ma cu rahaturi d-astea imi zic, in sinea mea, evident). sigur, toate presupunerile mele s-au adeverit in ce priveste catindatul... baiat bun, inteligent, dar nu-mi inspira nimic. mai interesant mi s-a parut taica-sau, desi urat si batran (ce rea sunt!). Am stat de vorba mult, am iesit si la o ciocolata calda la o cafenea in piata dorobanti... nu pot sa zic ca m-am plictisit, am vorbit multe chestii interesante... dar la ce bun... of, nu-mi inspira absolut nimic... poate gresesc, poate omul nu-i asa cum pare, dar... mi s-a parut cam moale... cam neinteresant... senzatia mea (of, ce rea sunt) e ca omul are nevoie de o mama mai degraba decat de o femeie (nevasta, iubita, ceva de genul asta). Or eu nu vreau de un copil de 38-39 de ani, ci un barbat, ce doamne-iarta-ma! Nu i-am zis asta... dar daca ne vom mai vedea va trebui sa-i zic, n-are rost sa se gandeasca la cine stie ce... Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar adevarul trebuie spus cat mai curand, cu menajamente, ca sa nu doara.
si, in plus fatza de asta... cand ma conducea la statia de autobuz am avut o foarte ciudata senzatie, ca alaturi de mine mergea altcineva, a trebuit sa ma uit la el ca sa imi dau seama ca nu-i asa. foarte ciudata senzatia... brrrr!!!

1 comentarii:

mihai spunea...

Cand eram tanar, mi s-a intamplat, matusa, cum care, vesnica matusa, fata batrana, visatoare, dornica sa aduca fericirea copiilor, mi-a aranjat o intalnire. O chema Virginica si statea pe 1Mai. Bineinteles, cu o matusa! Ne-am vazut, cred ca ne-am placut, dar stii cum, ca doi amici. Au vorbit mult matusile. Noi ne zambeam cand ni se intalneau privirile. Am plecat cu matusa. Ne-am zambit si ne-am strans mainile camaradereste. Eram fericiti. Stiam ca nu ne vom revedea. Altfel, cine stie... Mi-e mila de matusi. Ele doresc numai binele.
Daca doresti sa mai vorbim, intra pe blogul meu. Eu sunt un mos cu memorie proasta!

Related Posts with Thumbnails