Treceți la conținutul principal

duminica de februarie

vant rece, taios. fulgi marunti, spulberati. cer mohorat. frig! vant din fatza, drum lung, asteptari in statiile ratb.
nu aveam deloc chef sa ies din casa, dar promisesem. nashul-dentist s-a dat peste cap sa imi aranjeze o intalnire cu un catindat (vad ca vrea neaparat sa ma marite), si ca sa scap de gura lui am acceptat. m-a enervat nashul-dentist, nu stiu de ce ma prezentase drept Livia si m-a rugat sa nu-l dau de gol, i-am zis ca n-am ce face, pe mine ma cheama Liuba, in final am acceptat sa zic ca asa imi zic ei, nashii. ce enervant, sa minti ca sa... ce? grrrrr!!! in fine, apare personajul, insotit de taica-sau, nashul face prezentarile inginer cutare cutare (fiul), doctor cutare cutare (tatal), la care eu ma prezint simplu liuba grecea. (ia mai lasati-ma cu rahaturi d-astea imi zic, in sinea mea, evident). sigur, toate presupunerile mele s-au adeverit in ce priveste catindatul... baiat bun, inteligent, dar nu-mi inspira nimic. mai interesant mi s-a parut taica-sau, desi urat si batran (ce rea sunt!). Am stat de vorba mult, am iesit si la o ciocolata calda la o cafenea in piata dorobanti... nu pot sa zic ca m-am plictisit, am vorbit multe chestii interesante... dar la ce bun... of, nu-mi inspira absolut nimic... poate gresesc, poate omul nu-i asa cum pare, dar... mi s-a parut cam moale... cam neinteresant... senzatia mea (of, ce rea sunt) e ca omul are nevoie de o mama mai degraba decat de o femeie (nevasta, iubita, ceva de genul asta). Or eu nu vreau de un copil de 38-39 de ani, ci un barbat, ce doamne-iarta-ma! Nu i-am zis asta... dar daca ne vom mai vedea va trebui sa-i zic, n-are rost sa se gandeasca la cine stie ce... Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar adevarul trebuie spus cat mai curand, cu menajamente, ca sa nu doara.
si, in plus fatza de asta... cand ma conducea la statia de autobuz am avut o foarte ciudata senzatie, ca alaturi de mine mergea altcineva, a trebuit sa ma uit la el ca sa imi dau seama ca nu-i asa. foarte ciudata senzatia... brrrr!!!

Comentarii

Mihai a spus…
Cand eram tanar, mi s-a intamplat, matusa, cum care, vesnica matusa, fata batrana, visatoare, dornica sa aduca fericirea copiilor, mi-a aranjat o intalnire. O chema Virginica si statea pe 1Mai. Bineinteles, cu o matusa! Ne-am vazut, cred ca ne-am placut, dar stii cum, ca doi amici. Au vorbit mult matusile. Noi ne zambeam cand ni se intalneau privirile. Am plecat cu matusa. Ne-am zambit si ne-am strans mainile camaradereste. Eram fericiti. Stiam ca nu ne vom revedea. Altfel, cine stie... Mi-e mila de matusi. Ele doresc numai binele.
Daca doresti sa mai vorbim, intra pe blogul meu. Eu sunt un mos cu memorie proasta!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...