Zi ciudata. O zi in care nu s-a intamplat nimic. Constelatii de ganduri s-au cladit si s-au prabusit, idei si senzatii s-au framantat ca spuma marii la tarm, in timpul furtunii, spulberandu-se... Tristete. De ce? Nu stiu. Privesc in jur si nu gasesc un raspuns. Nici un raspuns. Mica depresie astenica gripala? Cine stie... Nemultumire... Sentimentul ca ceva important lipseste... Ca parca traiesc degeaba... Un tango fara muzica si fara dansatori... senzatia de scena goala... unde e bucuria lucrurilor marunte? oare am uitat de ea? afara a fost soare, vant, iar mie mi se parea ca lumea intreaga a disparut dincolo de orizont, iar eu am ramas singurul supravietuitor. tistete de primavara. ar fi trebuit sa imi inving starea asta si sa ies, sa privesc iarba, muguri... dar n-am facut-o. ultimele zile ale saptamanii mi-au lasat mici tristeti ce-au inflorit azi, sub soarele ars de vant. zadarnicia zadarniciilor... ma intreb daca are rost sa ma multumesc cu putin. nu e in firea mea sa accept jumatati de masura... candva m-am contrazis cu cineva pe-un blog pe tema asta... respectivele persoane spuneau ca si jumatatile de masura sunt bune, in conditiile in care viatza e atat de grea, iar o farama de fericire e mai buna decat deloc... eu sustineam ca fiecare dintre noi meritam mai mult decat firimituri... pe vremea aceea nu-mi imaginam ca ma voi afla vreodata si in situatia de a ma multumi, pe moment, cu firimituri. Acum pot spune, in cunostinta de cauza, ca am gandit bine atunci cand am scris ca nimeni nu trebuie sa se multumeasca cu firimituri. Da, viata e grea, dar asta din cauza ca ne-o ingreunam noi, in mod inutil... sau ne-o ingreuneaza altii, prin alegerile pe care le fac, punandu-ne in situatia de a ne multumi cu putin sau cu nimic... Cred ca putin e, poate, o solutie de moment.... dar atat. Firimiturile nu tin de foame, mai rau o intarata. Deci fara firimituri anymore, fara compromisuri. Da, asa parca ma mai recunosc...
Comentarii