Treceți la conținutul principal

unde dai si unde crapa


cum poate o saptamana sa inceapa bine si sa se termine prost... ei, uite ca se poate. Marti mare intalnire la Motoare cu oamenii din grupul de mers la Metallica. Amuzant, stabilim una-alta, ora plecarii, locul, cate masini...printre rafale de ploaie care ne faceau ba sa ne adapostim, ba sa iesim iarasi la mesele descoperite... raman de adunat oferte de cazare, totul e minunat. Incep sa vina ofertele, destul de scumpe... cel mai afectat e alex, care e intr-o pasa financiara proasta... dar evident nu poa' sa recunoasca asta in fatza gastii si atunci baga mesaje cu subtext, gen bate saua sa priceapa iapa... si iata ca astazi se produce deznodamantul spectaculos... m-am ofticat, dar... in definitiv n-am de ce sa ma amestec in orgoliile masculine (care pe mine ma fac sa rad). asadar ma voi duce solo in Bg la Metallica. sad but true. dar va fi bine, stiu eu!

Comentarii

Anonim a spus…
"orgolii masculine"?! asta e un fel de a explica anumite situatii care se intampla in viata?? nu e putin tautologic??
hmmm...dar daca anumiti oameni din gasca, din cauza de situatia financiara ok. (cel putin in acest moment) nu se gandeau decat la confortul personal, in detrimentul "confortului" altora?
nu cumva gashca e ceva de genul, macar din cand in cand, "unul pt. toti si toti pt. unul"??? altfel, cadem in derizoriu...
liuba grecea a spus…
pt lucian... asa este. nu comentez situatia propriu-zisa, care e exact cum ai vazut-o si tu... ci unele reactii publice.
cat despre gasca, da, asa trebuie sa fie, nu e nici un dubiu; si gasca noastra chiar e asa... dar asta fiind o alta adunare de persoane in mare parte necunoscute... poate ca e de inteles c-a iesit asa

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...