Treceți la conținutul principal

3 zile de cantonament la Breaza


Cu un weekend in urma eram in Bulgaria... Weekendul asta, duminica seara, pe la 7, eram in Breaza. Tot cu B. Aer curat, ziua caldura mare, seara racoare bine...
Ne-am adunat pe la 5, la fantana Miorita toate trei: rali, io, dana. Si-apoi, mergem mergem, barfim, in Ploiesti o luam pe centura, care era in lucru, asa ca staaam si staaam la semafoare pe portiunile pe care era sens unic... in fine, scapam... ajungem in Breaza pe la 7 si 15, ne-am dus direct la vila veche, dar acolo totul era incuiat. Rali il suna pe Iustin, antrenorul, the big boss al clubului... era la pizzeria din Breaza, asadar hop si noi acolo. Ei, si ne adunam, timp de 2-3 ore, mai multi din cei mari... Spre finalul serii eram acolo Iustin, Marci, Rali, Dana, io, Mada, Costi si Irene si inca o pereche de la intermediari. In timpul asta am mancat, am baut, am facut caterinca la greu. Apoi am migrat catre vila veche, pe care am luat-o in stapanire, ne-am instalat si-apoi am continuat cu o mima pana tarziu in noapte.

A doua zi a inceput lejer, in sensul ca am avut primul antrenament abia la ora 4, ca sa aiba timp sa vina toti copiii (muuulti, multi, ne-au invadat). De la primul antrenament am intrat in atmosfera. Curgeau apele pe noi cum n-am mai patit niciodata... n-am mai patit la fel la urmatoarele, probabil ca ne-am obisnuit intre timp. Dupa antrenament ne-am tarat pana la vila... unde au inceput peripetiile din serialul "dushul". Pe scurt, la vilutza de langa vila veche, numita pitoresc la bunicu' exista o micutza sala de baie cu wc, chiuveta si dush cu un mic boiler... si dau drumu' la dush... la boiler... apa... rece. invart de toate butoanele... tot aia. ma enervez si hotarasc sa fac dush cu apa rece. Dupa mine, intra Maria. Ea a facut dush ba cu apa rece gheatza, ba cu fierbine-oparit, la fel si Dana, dupa aceea. Aventurile cu dushul au continuat si a doua zi; avia seara i-a gasit Maria o smecherie... ca sa ai un oarecare control asupra temperaturii apei. Eu, prin urmare, am apucat sa ma spal mai ca omu' abia in ultima zi... da' mai bine mai tarziu decat deloc. Ei, si daca tot am vorbit de marele dush, de baie, e momentul sa dezvalui faptul ca, de fapt, noi trei, adica dana, eu si maria, ne-am dorit in mod expres sa locuim la bunicu', pentru ca stiam ca avea baie separata... pt ca vila veche avea o singura sala de baie cu dush pentru toata lumea, adica 20-30 de persoane...


Dar, evident, am luat tzeapa... pentru ca la bunicu' nu se facuse curatenie... in camera-dormitor asternuturile nu fusesera schimbate, ba mai aveam pe pat ditai "boccelele" cu asternuturile vechi, stranse din vila mare... si o canapea era pusa cu roatele-n sus intr-o parte... dar ce sa spunem, asta e, peripetii ca sa avem ce ne aminti si barfi mai tarziu.
In afara de asta, toate bune.

Ziua de luni s-a sfarsit apoteotic cu ceva infulecat cu mare foame la pizzeria din breaza, scump, putin su nu chiar extraordinar... dar Rali, bulgaroaica noastra mereu la cura, a descoperit ceva exrem de misto:salata de vinete... in fine, dupa ce ne-am potolit foamea, am mers in continuare prin breaza, si ne-am oprit la eldiv, locul nostru preferat pentru a manca o inghetata mare, buna si ieftina.
Ei, si martea a inceput in fortza, cu primul antrenament de la ora 9 (la 11), al doilea la 3 (la 5) si ultimul de la 7:30. Multa chinuiala la incalzire si la pregatirea fizica, dar si multe informatii foarte bune, pe inteles si extrem de folositoare la partea de dans si practice. daaar... din nou am suferit... de asta data, pentru ca, imediat dupa antrenamentul de dimineata, am avut program de mers la piscina... lucru foarte bun, dar nu pe stomacul gol, fara sa fi facut un dus inainte si, in cazul meu, fara costum de baie... asadar, am stat ca o leguma pe margine, imbracata ca la antrenament, la umbra(halal umbra pe beton), intr-o caldura zapusitoare groaznica, cu matzele chioraind de foame... copiii insa, si cei dotati cu costume de baie, s-au distrat de minune.
apoi am fugit repede la vila noastra, sa facem repede un dush si sa infulecam ceva cat de cat cat sa putem rezista si urmatorului antrenament...
in fine, a trecut si asta, a trecut si antrenamentul... dupa acest al doilea antrenament si pana la ultimul, am apucat doar sa mai facem cate un dush, sa bem apa si sa zacem. Seara, finalele, si-apoi din nou la pizzerie, de data asta am comandat toti salata de vinete, care a fost intr-adevar divina (hi hi hi!). Si asa a mai trecut o zi.

Miercuri, ultima mea zi de cantonament... am apucat, intre primul si al doilea antrenament, sa gatim... eu si dana am "gatit" trei supe vifon, in care am adaugat cu generozitate suc-pasta de rosii, rezultand ceva mai gros decat o supa si mai apos decat paste-paste... dar a fost bun... iar maria, cand a sosit intr-un tarziu de la orele suplimentare de practice, a facut spaghete...



in fine, dupa antrenamentul nr 2 am iesit in sfarsit la cumparaturi (chestie pe care o incercam din prima zi)... fetele au probat si cumparat una-alta... eu am facut poze prin breaza, ca inca de acum 2 ani, de la primul cantonament, pusesem ochii pe casutele vechi, autentice, presarate pe drumul principal.
Ei, si a trecut si asta... ultimul antrenament, finala... de obicei, e cel mai usurel antrenament, ca nu face nici o incalzire prea grea, si nici exercitii de forta... dar... tocmai se facuse 8:30, se terminasera finalele si ne pregateam sa rasuflam usurati ca miercuri ne-a uitat cu exercitiile de forta... cand Iustin zice... credeati ca am uitat? jos cu voi, 40 de flotari, 30 de abdomene, 20 de exercitii pt spate si 30 de genuflexiuni, in cate 3 serii. am crezut ca o sa murim, dar... am supravietuit. Ei, si cand am ajuns la vila, alex sosise deja, am facut rapid bagajul, am pupat fetele, ne-am pozat le-am urat cantonament usor in continuare... si gata... back la bucuresti. Da, si-am plecat in ziua culminanta a febrei musculare... la mijlocul cantonamentului... fetele cred ca or sa scape de ea mai repede, ca fac in continuare miscare la greu... iar eu... o s-o pastrez ceva mai mult ca amintire (hi hi hi)
Da, febra musculara si cana cu oaia albastra. Si toate pozele.

Comentarii

Anonim a spus…
denisa:ei, in sfarsit, ceva vesti de la breaza...3 zile, adevarat, dar bune, cu febra si peripetii, cu prieteni si vreme frumoasa...cum insa de n-ai stiut de piscina ?
liuba grecea a spus…
ei, teoretic stiam... dar presupuneam ca va fi mai incolo, si ca daca e ceva o sa apuc sa-mi cumpar un costum de baie de prin za breaza...

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...