Treceți la conținutul principal

printre picaturi


Parca as avea chef sa scriu... dar nu stiu despre ce, multe imi trec prin minte dar nimic nu ma imbie in mod deosebit. afara ploua. marunt. nu-i asa de rau. sunt racita, ma doare capul si parca am nisip in cap. sau caltzi. sau ceatza. de toate.
ieri a fost o zi interesanta. dimineata a plouat de-ai fi zis ca o sa ploua vesnic. si totusi, dupa ora 1, cerul s-a limpezit, a iesit soarele si-a fost cat se poate de frumos. Am iesit cu maica-mea prin parc, desi ma simteam la fel de naspa ca azi, poate chiar mai naspa. si am avut parte de cateva episoade cu animalutze. Imediat ce-am iesit din bloc, inainte de traversare, la zebra, doi caini care se harjoneau.cum aveam o ditamai plasa, hop, ma trezesc ca nu mai scap de ei. o femeie se opreste, ii mangaie, degeaba, ei tot dupa mine... si macar de-ar fi fost linistiti, da' ei se tot fugareau, se hargoneau, se muscau si se maraiau in joaca... mai incolo, intr-o curte, intr-o baltoaca de langa gard, doua vrabii se balaceau. una normal, dar cealalta... se balacea in asa hal, de facea fantana arteziana din baltoaca aia... zburau stropii juma' de metru in toate directiile... era de poza, pacat ca n-aveam aparatul. ei... si, apoi, in parc, dupa ploaie, pamand ud, cer senin, soare, frunze si... muuulte veverite care misunau in toate partile. a fost haioasa una, mai roscata... era un nene care adusese nuci si chema veveritele ciocnind doua nuci... lasase si vreo trei nuci pe jos, in fatza lui... veverita cu pricina se tot foia, ba se apropia, ba se departa, tot dadea tarcoale... si-odata prinde curaj, vinel langa o nuca, o inhatza si tzusti! cu viteza luminii o zbugheste inapoi, la distanta, sa ascunda nuca..
Am incercat sa ma vad cu Dana B, sambata, sa mergem la o librarie... dar n-am fost in stare, pur si simplu, din pacate...

Comentarii

Dan Gheorghe a spus…
frumoase imagini in cuvintele tale!
liuba grecea a spus…
multumesc frumos! sunt doar fragmente de viata...

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...