Treceți la conținutul principal

dans - 99%transpiratie, 1% inspiratie

m-am intors. putin obosita, cu febra musculara, dar vesela, voioasa si sanatoasa. toata lumea: "cum a fost?" pai cum sa fie? ca orice lucru, cu parti bune si parti rele.
in primul rand, am fost cazati la vila noua, nu la cea veche, dupa planul initial. am fost 4 in camera, noi cele 3 si inca o fata tare haioasa, Diana. noi eram alea batrane, avand in vedere ca restul dansatorilor aveau de la 7 la 16 ani... si poate mai erau unii pe la 20, desi nu s-ar fi zis. noi 4 ne-am distrat de minune, in ciuda intemperiilor. ce intemperii? pai, sala de antrenament neincalzita, in care faceam cele 3 antrenamente zilnice, fiecare a cate 2 ore (adica in total 5-6 ore in frig crancen in fiece zi); camera usor incalzita, din cauza de economie (tanti administratoarea de vila tot dadea centrala mei incet, mai incet...); apa calda pentru dush cu pauze tot din cauza centralei date pe minim sau oprite; condens de pe unii peretzi, care s-a adunat prin coltzuri pe dusumea in oarece baltzi (motiv pentru care am botezat camera noastra mica Venetie sau micul Titanic...) toate astea au fost motiv de enervare si apoi de bascalie crunta, de ras in hohote si de amintit mai tarziu. Nu, n-a fost dezastru, asa cum pare; doar au fost niste chestii care sa dea sare si piper unor zile de munca grea. Antrenamentele se desfasurau asa: primul, de la 9 la 11, al doilea, de la 15:30 la 17:30, si ultimul, finalele, de la 20:30 la 22:30 (asta asa era in teorie, ca tinea de fapt in jur de-o ora, nu mai mult). Antrenamentul de dimineata incepea cu o alergare de 5-10 minute prin sala, urmata de minim juma' de ora de incalzire (exercitii cu rol de incalzire a muschilor, pt elasticitate, pt rezistenta etc) si apoi restul consta in explicarea figurilor fiecarui dans, cu exemplificari si exersari; cam tot asa era si antrenamentul de dupa-amiaza; finalele de seara erau... finale, adica intai o alerga re si o incalzire mai usoara si apoi pe muzica, repetarea coregrafiilor pentru toate dansurile, de doua ori pt standard (vals lent, tango, vals vienez, slowfox, quickstep) si tot de doua ori pt latino (samba, cha-cha, rumba, pasodoble si jive). intre astea 3 repere de nestramutat ale zilei nu prea aveai liber sa iesi din vila decat cu acordul antrenorului. noi am iesit de cateva ori, ba sa cumparam ceva d-ale gurii, ba pt ceva de imbracat (Dana si-a luat adidasi iar eu pantaloni de trening suplimentari cand am vazut cat de frig poate fi in sala de antrenament), si inca o data ca sa facem rost de ceva de incropit pentru balul mascat de joi... A, da, joi seara, in loc de finale, a fost bal mascat - mare distractie, mai ales cat ne-am stors creierii ca sa ne deghizam in ceva; a fost distractiv rau de tot, poate reusesc sa pun gheara pe cateva poze facute de copchilasi, ca merita!


Cu masca...

... fara masca...


in rest, ce sa mai zic... au, au au, refernul de cantonament... barfe si intamplari picante... bere... fara inghetata, ca era frig si-asa... multa distractie cu fetili... ceva teatru de la Rali... fitze si figuri la toata lumea... catzelul Betty care la plecare a reusit sa intre in casa si nu se mai dadea dusa... mare aglomeratie mare la intrarea in Bucuresti, de nu ai fi zis ca-i vineri seara... si ma mai gandesc eu poate ma mai loveste inspiratia, c-au fost multe si marunte si nu imi vin acum in minte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...