Săptămâna asta a fost de concediu în carantină. Am terminat și cursul de UI/UX și pe marți sau miercuri am făcut și aplicația practică și chiar m-am distrat și mi-a plăcut cum a ieșit. Și am învățat și Adobe Xd, m-am jucat și cu Marvel și Canva. Mi-am făcut partea de exerciții în prima parte a zilei, nu după 6 seara, și așa m-am trezit că am seara liberă. A fost un pic ciudat să nu am de învățat seara, să mă uit la tv la ce rahaturi se uită maică-mea mi se pare aberant, am încercat într-o seară să citesc 21 de lecții pentru secolul XXI de YNH dar am ajuns la concluzia că în acest moment nu-mi prinde bine și mă agită inutil și am lăsat-o baltă, ca și toate social media-urile sau știrile.
Din păcate timpul a trecut prea repede și abia ieri și azi am înțeles că pot să folosesc altfel timpul ăsta, făcând pur și simplu altceva dintre multele chestii care îmi plac. Azi am bătut recordul, am deschis calculatorul doar puțin dimineața și vreo două ore seara, pentru câteva lecții de Google web designer și Google Ads. Am dat cu aspiratorul, am cusut niște măști de protecție, am descâlcit niște ițe ale trecutului, am făcut programul lung de exerciții, am ieșit pe străduțe mai îndepărtate și am adulmecat trandafiri și salcâmi.
Principalul câștig al perioadei ăsteia e liniștea, faptul că nu îmi mai împrăștii gândurile și atenția în mii de locuri și fapte și cugetări fără rost despre chestii irelevante. Cumva m-am re-adunat, m-am pus la loc, am încercat să mă înțeleg, să mă cunosc, să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt, imperfectă și sucită și repezită etc. Mergând pe firul analizei - de ce reacționez așa la chestia asta - am descoperit multe chestii din trecut băgate sub preș și preșul îngropat undeva, chestii la care nu-mi convine să mă gândesc, dar care au fost și iată, dau acum anumite reacții ciudățele care nu țin de rațiune și compasiune, ci de diverse traume mai mici sau mai mari din vechime. Chestia care m-a ajutat mult să înțeleg că problema e la mine e asta: când cineva spune sau face ceva care te afectează ai două componente - ce spune, face sau crede acea persoană, oricât de greșit ar fi, este strict problema persoanei respective; dar cum te afectează ce a zis/făcut/crezut, cum reacționezi tu, asta e de fapt doar problema ta. Aici, dacă mergi cu sinceritate până la capăt, descoperi acel ceva care te-a marcat cândva, ceva care te-a rănit sau te-a influențat puternic și care NU s-a vindecat, care doare când mintea ta dă de o situație care îi amintește de acel ceva. Cu cât mai tare te doare vorba sau fapta cuiva, cu atât de fapt îți zgândăre de fapt o traumă mai adâncă cu care nu te-ai împăcat. Și e o bună ocazie să te înțelegi și să te vindeci. Să te aduni din cenușă și să devii tu însuți/însăți. Citisem asta mai demult, dar până acum era mai mult o teorie, de reușit n-aș putea să zic că reușisem decât în mică măsură. Poate și acum sunt doar undeva pe drum, departe de a fi reușit vreo mare regăsire. Dar atât câtă e, e bine.
Comentarii